Revelion îndoliat

Regretul tău e inutil
Fiindcă, mai departe,-ți spun,
Nu-l mai vedem pe Kim Jong Il,
Că îl avem pe Kim Jong Un!

Plâng românașii mei cu stil,
Că moartea, de Revelion,
S-a păcălit cu Kim Jong Il,
Și nu l-a luat pe nea Ion!

Plâng românașii mei cu stil,
Că moartea, de Revelion,
S-a păcălit cu Kim Jong Il,
Și nu l-a luat pe nea Ion!
(Laurențiu Ghiță)

Chir dacă de Revelion
L-ar pierde(și) pe nea Ion,
Poporul nostru nu ar plânge,
Că n-are descendenți de sânge.

Eu sunt convins: va fi o mare lipsă.
Se vede clar acum, când trece anul,
Mă-ncurcă rău: ca luna în eclipsă,
Sau lipsa e-urilor din „curcanul“.

Dar plâng și țip ca un copil,
Că l-am pierdut pe… Kim Jong-il.
GPI

Când văd că plângi cu-atât de mult elan,
Sunt derutat complet, de bună seamă,
Căci nu știam că ești nord-coreean,
Ci te știam chinez... În epigramă!

Mi-e masa plină de bucate,
De țuică, vin pe săturate,
Dar plâng și țip ca un copil,
Că l-am pierdut pe… Kim Jong-il.
G.I.P.

Căci nu știam că ești nord-coreean,
Ci te știam chinez... În epigramă!
I.T.

Adună lacrimi - un lighean -
Yon din nordul coreean;
Pe Nelu însă nu-l încurc -
Îmi pare mai degrabă... turc!

Când văd că plângi cu-atât de mult elan,
Sunt derutat complet, de bună seamă,
Căci nu știam că ești nord-coreean,
Ci te știam chinez... În epigramă!
(Ioan Toderașcu)
:)

Ar trebui să mă admiri,
Că sunt chinez în poezie,
Român în cuget și-n simțiri
Și coreean în… în prostie.

Adună lacrimi - un lighean -
Yon din nordul coreean;
Pe Nelu însă nu-l încurc -
Îmi pare mai degrabă... turc!
(Gigi Burlacu)

Când plâng amar, eu nu mă-ncurc
Și tot ce vărs -din ochi de turc-
De jale pentru Kim Jong-il,
Sunt lacrimi mari… de crocodil.

Când plânge turc-românul (sau chinezul),
Mulți au o mare satisfacție,
Dar eu, care-l cunosc și îi știu crezul,
Cred că ne bagă-n ...inundație.

Dar plâng și țip ca un copil,
Că l-am pierdut pe… Kim Jong-il.
(Nelu Gârda)

Avem un nou conducător,
Suntem bărbați, nu mai bocim,
Putem doar să oftăm ușor
Deci, la semnalul meu: O...Kim!

Mi-e masa plină de bucate,
De țuică, vin pe săturate,
Dar plâng și țip ca un copil,
Că l-am pierdut pe… Kim Jong-il.
GPI


S-a dus un cap încoronat!
Eu, să mai sper să fiu vestit?!
Păi, ăsta fuse împărat!
Și-al dracu' dac-am auzit!

La noi s-a auzit că Boc,
Ar fi murit și ne-o fi greu,
Și plâng, că n-am avut noroc,
Că n-o murit cine-am vrut eu.

Sunt lacrimi multe-n Agonie,
Cu Kim Jong-il pe năsălie.
Dar iată ce îmi place mie:
Nu cad în ...pălărie.

Și totuși, a murit un om! A face bășcălie de el tocmai în ziua înmormântării mi se pare total nepotrivit (ca să nu folosesc alte cuvinte, care, de altfel, îmi cam stau pe limbă, sau pe vârful degetelor, deasupra tastaturii).
Referitor la comentarii (nu am reținut cui aparțin):
Trimiterile la moartea lui Boc (tatăl prim ministrului) și exprimarea clară a regretului că nu a murit "cine trebuia" precum și la "nea Ion" (exprimarea de regrete că nu l-a luat pe el moartea) mi se par de-a dreptul condamnabile. Nu se face așa ceva în epigramă!
Rămân același prieten al lui Nelu Gârda și al celorlalți agoniști, dar tocmai de aceea trebuia să spun ce gândesc.
Cornel

În niciun caz nu fac bașcalie de vreun mort, Domnul să-i odihnească în pace. Doar atrag atenția asupra unei manifestări iraționale, a risipirii energiilor aiurea, într-o lume lipsită parcă de judecată. Nu e normal așa ceva. Dacii erau mult mai înțelepți.
Stimați vizitatori, mulțumesc pentru comentarii, nu mai am timp, dar nici tragere.

a intervenit cineva; pregătisem acest catren de dimineață dar am renunțat că și așa sunt "O...Kit"! de mai mult timp și nu am vrut să atrag (mai multă) "O...primare"!
dar iată că, cuprinși de "febra" sărbătorilor unii devin mai (ne)buni! cu personalități ca d-nii Iurașcu, Rodean, Bunduri, Diviza, cred că totuși mai există o speranță, în ceea ce privește epigramatica, pentru că:

Epigrama,

Pierzându-și, drastic, relevanța
Azi, e o specie funebră;
Doar în Tataia-mi pun speranța
Să (re)combată-această "febră"!

Dan-T

La mulți ani, totuși!

În mod corect ne-a atacat Cornel
C-am râs de bietul om, când a murit.
Dar Kim Jong-il, cam ce făcut-a el
Cu propriul popor, cât a trăit?

În mod corect ne-a atacat Cornel
C-am râs de bietul om, când a murit.
Dar Kim Jong-il, cam ce făcut-a el
Cu propriul popor, cât a trăit?
florian abel

Și eu, dacă gândesc nițel,
Vă spun că țin la țara mea,
Și niciodată nu aș vrea,
S-ajungă, peste ani, la fel.

Cornel poate ai dreptate, mă gândesc însă că moartea e un factor natural care de multe ori e luată în "bășcălie" ca la Săpânța(în cimitir) și să nu uităm epitaful.

Cornel poate ai dreptate, mă gândesc însă că moartea e un factor natural care de multe ori e luată în "bășcălie" ca la Săpânța(în cimitir) și să nu uităm epitaful.
M.P.

Lucrând, săracul, "fără normă",
Nu-i de mirare c-a ajuns vătaf
În grupul care tot transformă
Cam orice epigramă-n epitaf!

Dan-T

florian abel
[28.Dec.11 20:27]
În mod corect ne-a atacat Cornel
C-am râs de bietul om, când a murit.
Dar Kim Jong-il, cam ce făcut-a el
Cu propriul popor, cât a trăit?

Ce grijuliu ai devenit,
Acum în prag de sărbători,
Și cred că foarte fericit
De grija altora tu mori!

Dan-T

Privesc puhoiul din fotoliu
Si simt ca ma cuprind fiori
Ca n-am vazut atata doliu...
Si nici atat de multi actori.

Ce grijuliu ai devenit,
Acum în prag de sărbători,
Și cred că foarte fericit
De grija altora tu mori!
Dan-T

În prag de sărbători ajung
Să mă întreb, o, sfântă stea,:
Murit-a Dan de drumul lung?
Sau, obosit, de grija mea?

În prag de sărbători ajung
Să mă întreb, o, sfântă stea,:
Murit-a Dan de drumul lung?
Sau, obosit, de grija mea?
F.A.

Dar Kim Jong-il, cam ce făcut-a el
Cu propriul popor, cât a trăit?

F.A.

Eu nu te-ntreb de știi precis
O vorbă ce a zis Dabija,
Dar, recitind tot ce ai scris:
Pe cine oare-l "poartă" grija?

Dan-T

De vrei prin bășcălii să-ți fluturi trena,
Ești copilaș, măi DAN-TE, și socot
Că riști doar să "passant sur la Lorena,
Comme un sabot!"

M-am luat cu tine-n seamă și, deduc,
Avea dreptate-n ce a spus - Coșbuc:
"Cu șchiopul la un loc de-o vreme, șezi,
Ai să ajungi, normal, să șchiopătezi!"

florian abel
[30.Dec.11 20:01]
M-am luat cu tine-n seamă și, deduc,
Avea dreptate-n ce a spus - Coșbuc:
"Cu șchiopul la un loc de-o vreme, șezi,
Ai să ajungi, normal, să șchiopătezi!"


De câtva timp am observat
Că mă încearcă-un șchiopătat
Și mi-ai produs "iluminarea":
Deci, de la tine-i șchiopătarea?

Dan-T

De câtva timp am observat
Că mă încearcă-un șchiopătat
Și mi-ai produs "iluminarea":
Deci, de la tine-i șchiopătarea?

Dan-T


E de la mine, ia aminte
Și mergi cu grijă de acum,
Să nu te-mpiedici în cuvinte,
Că iarăși mori de griji, pe drum.

E de la mine, ia aminte
Și mergi cu grijă de acum,
Să nu te-mpiedici în cuvinte,
Că iarăși mori de griji, pe drum.
F.A.

Stau fără grijă de acum,
Luai aminte, cum să nu,
Și nu mai ies deloc pe drum
Că grijile mi le porți tu!

Lucrând, săracul, "fără normă",
Nu-i de mirare c-a ajuns vătaf
În grupul care tot transformă
Cam orice epigramă-n epitaf!

Dan-T

Citind ce-ai scris aici insist,
Prietene de la oraș,
Să-ntreb de ești epigramist
Sau doar un mare cârcotaș?

La mulți ani tuturor agonicilor!

am folosit o replică de-a d-voastră doar pentru că acolo era inserată sintagma "epigramă - epitaf". Mă refeream doar la cineva care urmărește mereu știrile doar-doar îi pică un subiect "fierbinte", excluzând orice context!


Citind ce-ai scris aici insist,
Prietene de la oraș,
Să-ntreb de ești epigramist
Sau doar un mare cârcotaș?
M.P.

Sunt de pretutindeni și de "nicăieri",
Sunt și de la "țară", nu doar din oraș,
Fi-voi, pururea, tot ceea ce-am fost ieri,
Bulgăr de țărână, drept, deci, cârcotaș...

Dan-T