Rodean Stefan-Cornel

Ion Diviza știe că sunt om serios, așa că spun cinstit că nu am vrut să-l copiez pe el cu această întrebare. Ea mi-a venit imediat ce am citit cele 5 catrene și abia apoi am citit comentariul lui. Prima mi se mare nemaipomenită! A doua are un joc de cuvinte excelent adus la temă (și la titlul epigramei), dar ”Ion” (doar pentru rimă) nu merge niciodată (indiferent că-l pronunți într-o silabă, sau în două). Și a treia are o poantă foarte interesantă, dar rămâne cel puțin discutabilă exprimarea ”trei sfert”. La a patra, problema e că de câțiva ani se pare că nu se sună separat la ”Pompieri” și la ”112”. La a cincea, exprimarea ”e endemic un mic delay” mi se pare prea pretențioasă pentru ce urmează în versul al patrulea.
Oricum, ești tare! Găsești extraordinar de repede idei de poante! Parcă, la nu știu ce concurs, s-au cerut 10 epigrame la o temă și le-ai reușit repede pe toate. Nu vrei să încerci la viitorul concurs pe temă dată să stabilești un record și să postezi vreo 20-30 de catrene (inedite, bineînțeles)?
Cornel

Grigore, mulțumesc pentru lectură și aprecieri, dar nu am păstrat rimele originale, am păstrat cuvintele în întregime. Referitor la comparația pe care tu ai făcut-o cu parodiile premiate (pe care eu nu le cunosc), este greu de apreciat și nici corect nu mi se pare (întotdeauna am respectat juriile), cu atât mai mult cu cât, tot mai mult îmi dau seama că micile (sau marile) orgolii ale unor confrați de-ai noștri sunt doar DEȘERTÃCIUNI, în condițiile problemelor majore ale lumii în care trăim; eu încerc să mă mențin departe de ele (de orgolii); de aceea nici nu prea particip la concursuri...
Nelu Gârda, mulțumesc pentru felicitări! Referitor la cealaltă remarcă a ta: normal că a meritat! Mi-am demonstrat că pot (recitește comentariul meu anterior)!
Numai bine!
Cornel

Nici mie nu-mi sună bine primul vers, Nae are, evident, dreptate. În mod firesc, ”de când” se citește cu accentul pe ”când”. O soluție ar fi trecerea la ritmul iambic, ocazie cu care am scăpa și de inversiunea ”prins-au”. O variantă (păstrând exact poanta și toată construcția din original), construită pe loc, deci perfectibilă, ar fi:

De când au prins să îl dezmierde
Doar cu pupici pe pufu-i fin,
Se spune despre Frunzăverde
Că s-ar fi ofilit puțin.

Numai bine!
Cornel

Mulțumesc, Nae! Ești generos în aprecieri, așa cum sunt oamenii de adevărată valoare.
Nu, nu am luat premiu și, oricum, parodia aceasta am scris-o mai mult ca un exercițiu pentru mine. Și, pentru ca acest exercițiu să mă solicite cu adevărat, mi-am ales cele mai grele condiții: respectând motivele principale ale originalului, structura poeziei pe strofe și metrica, mi-am zis întâi să preiau rimele, iar apoi m-am aventurat și am preluat cuvintele de final de vers în întregime. Nu mi-a fost ușor, mai ales la ”fântână” și ”strânsori”...
Numai bine!
Cornel

Pe scurt:
- primele două sunt sută la sută la temă, cu o excelentă unitate realizată între cele două componente principale ale maximei (proverbului, expesiei) care dă tema concursului (lege-tocmeală);
- și a treia cred că este adusă binișor la temă;
- cel mai mult mi-a plăcut a doua epigramă (foarte frumos jocul de cuvinte, adevărat, de actualitate, peren în același timp, cu tâlc); foarte aproape în aprecierea mea se situează prima;
Concluzie: grupaj foarte bun, eram hotărât să dau stea, mai ales pentru primele două epigrame dar, în ultimul moment am constatat că aproape toate rimele de la epigramele de mai sus sunt cam facile (judecătorești-omenești, angajez-pledez, provenim-știm, demonstrează-guvernează); nici în celelalte două perechi de rime necitate nu am găsit ceva mai deosebit.
Nu cred că este o problemă chiar esențială, dar de finețe mi se pare că ar fi și, cum Vali este o femeie, colegă și o scriitoare de mare finețe, trebuia să o spun.
În opinia mea, rimele facile nu pot fi evitate în totalitate, dar dacă avem o rimă facilă la un catren, ar trebui ca a doua să nu mai fie așa (în cazul de mai sus, la al treilea catren ambele rime sunt facile). În fine, sunt doar opinii personale...
Felicitări, Vali, și succes în continuare!
Cornel

Felicitări pentru carte! Am primit-o, am citit-o și am remarcat în primul rând, două elemente: structura interesantă (poezie - un autor, epigramă - alt autor, proză - alt autor) și calitatea foarte bună a textelor. Aparent ar putea părea frustrant că Laurențiu nu are și poezii, că Nelu nu are epigrame, sau că Noni nu are epigrame sau poezii, dar pentru cititor cred că este mai bine așa.
Bineînțeles, felicitări pentru prezentarea de mai sus, bogată în informații, alertă și spirituală!
Cornel

Salutare, Ioane!
La primul catren, jocul de cuvinte este interesant, iar metrica adoptată mi se pare foarte potrivită.
Al doilea, deși pe o pistă bătătorită, are o poantă ”bine adusă” la tema cerută.
La al treilea ar fi de spus doar: ”să-ți trăiască fetele” (nu ar fi frumos din partea mea să-ți stric bucuria de a avea trei fete reușite)!
Sănătate!
Cornel

Primele trei mi se par foarte bune din toate punctele de vedere (cu deosebire au mesaj foarte bine ancorat în realitățile țării noastre, au poante de efect și bine construite, prozodia foarte bună și stilul general elevat).
Ultima are un joc de cuvinte interesant, dublat de surpriza din final dar, din păcate, jocul de cuvinte se oprește ”la suprafața cuvintelor”, nu merge în adâncime, catrenul nu atacă vreo tară comportamentală, vreo racilă socială, vreo situație care trebule îndreptată, nu are mesaj politic, etic, social ș.a.m.d. Altfel spus, mi se pare o poantă bună, dar făcută doar de dragul jocului de cuvinte. Însă epigramistul nu cred că trebuie să se războiască cu cuvintele...
Oricum, grupajul, per ansamblu mi se pare de o valoare ridicată. Și pentru acest text și pentru multe altele pe care le-am citit dar nu le-am comentat și pentru rezultatele remarcabile obținute în ultima vreme (dar în primul rând pentru cele trei epigrame de mai sus, pe care le-am amintit la început), ofer o steluță.
Numai bine!
Cornel

A doua și a treia epigramă mi s-au părut excelente.
La primul catren construcția primelor trei versuri cred că putea să fie mai bună.
Oricum, felicitări!
Sănătate!!!
Cornel

Despre epigrame:
- cel mai mult mi-au plăcut cele de la tema a doua;
- la primul catren nu văd rostul liniuței de dialog, din moment ce vorbește doar un singur personaj (drăgălașa), deci nu avem un dialog;
- la al doilea catren poanta mi se pare foarte interesantă, fiind bazată pe paradoxul de a fi în pielea goală și totuși a fi preocupat pe unde scoți cămașa, paradox care exploatează la maximul trecerea de la sensul propriu al expresiei respective la cel figurat; din păcate, o evaluare corectă nu poate trece peste un neajuns evident, acela de a folosi un nume propriu (aleatoriu, care nu contribuie cu nimic altceva la realizarea poantei) doar pentru rimă.
Referitor la premiu, eu am fost acolo și am auzit clar că s-a citit de la tribună: ”Premiul pentru cea mai bună epigramă din concurs - doamna Ica Ungureanu, pentru epigrama... (s-a citit ultimul catren din grupajul de mai sus)”.
Adică, Ica Ungureanu ai luat premiu la Vișeu, nu te lua după cei care făceau altceva în sală pe timpul festivității de premiere...
Felicitări!
Numai bine!
Cornel

Din câte l-am cunoscut pe Laurențiu Orășanu, pot spune, fără teama de a greși, că a fost un om cu o inteligență sclipitoare, cu o cultură generală temeinică și onest. Ca scriitor eu l-am apreciat mai ales în calitate de prozator (despre ”Autorul” și ”A treia bancă” se va mai vorbi, cu siguranță), dar de un farmec deosebit sunt și satirele, pamfletele, parodiile, fabulele, epigramele și creațiile sale versificate, în general.
Știam că este bolnav, dar, surprinzător și îmbucurător pentru mine, ultima dată când l-am întâlnit și am stat împreună câteva ore (13 ianuarie 2015, la București, deci acum doar câteva săptămâni) spunea că se simte foarte bine, era foarte optimist, arăta bine. Atunci și după aceea, până astăzi, eram tentat să cred că s-a exagerat privind gravitatea bolii sale, că sunt șanse de a se vindeca definitiv. Din păcate, nu a fost așa.
Să-i fie șărâna ușoară!
Cornel

la gura sobei -
moșul bea țuica rece,
nevasta fiartă
(Norică)

la gura sobei -
bea moșul, dar ce va fi
la gura babei?!

Cornel

Frumoase toate! În opinia mea, deși formează un grupaj, mecanismul ”poantei” (dacă se poate spune așa) și umorul diferă ca stil de la un tristih la altul, ceea ce cred că e bine, nu?
Succes pe mai departe!
Cornel

Frumoase și acestea!
Referitor la „Garda”:
- din câte cunosc eu, de ani buni, în terminologia militară, cuvântul ”gardă” (cu sensul din definiția de mai sus) a fost înlocuit de ”pază”; adică, nu se mai spune ”serviciu de gardă”, ci ”serviciu de pază” ș.a.m.d.; din acest punct de vedere, înseamnă că definiția maestrului Bunduri, pornind chiar de la titlu, ”pică” definitiv;
- apoi, tot de ani buni, serviciul de pază (sau de gardă, cum îi spune Nae Bunduri) nu mai este asigurat, în mod obligatoriu, de militari, foarte multe unități având contracte, în acest sens, cu firme de protecție și pază existente pe piață; și din aceste considerente, definiția pică, deoarece nu mai este universal valabil al doilea vers;
- despre caracterul ”anost” al Gărzii Financiare am oarece dubii, dar nu insist, că nu am avut de lucru cu această instituție și nici nu aș vrea să am.
Oricum, zestrea de definiții, de inestimabilă valoare, a autorului de mai sus nu cred că este sărăcită chiar atât de mult dacă va dispărea ”Garda”; sunt o sumedenie de alte cuvinte care încep cu ”G” și care de abia așteaptă să fie luate în vizor de un maestru!
La „Iarna” mie nu mi se pare corect ”stihiii”, parcă mai românește sună ”stihiei”.
Felicitări pentru celelalte!
Cornel

Faine, toate, cu excepția celei din final. Păi, elevul, cu meditațiile lui, ar fi trebuit să-l ”încurce” pe profesorul respectiv! Că nu s-a întâmplat așa este altceva, dar oricum nici nu cred că l-a ajutat. Cea mai cu tâlc mi s-au părut ”Anticamera”, celelalte fiind, toate, hazoase.
Numai bine!
Cornel

Și dacă ar rămâne doar prima epigramă din toate, înseamnă că tot a avut rost strădania de a participa la concursul respectiv. Într-adevăr, foarte multe (și adevărate) spuse în puține cuvinte! Și a doua mi se pare foarte bună. Atenție că la a treia este vorba de o maximă celebră (nu mă pune să-ți spun acum cui aparține). Poate nu este vorba chiar de țărm, dar sensul este cam același.
Celelalte mi se par hazoase.
Sănătate!
Cornel

Prima mi se pare cea mai bună. La a doua mi se pare că sunt cam multe cuvinte pentru poanta, relativ simplă (femeia-i o poveste, dar nu mai credem în povești); cred că putea fi construită și mai bine. A treia mă pune pe gânduri:
N-aș vrea să contrazic o eminentă profesoară de învățământ primar care, în toate formele de pregătire parcurse, a dat examene peste examene la literatura pentru copii, dar eu știam că poveștile, de regulă, încep cu ”A fost odată”, nu se termină așa. Unde a vrut să ”bată” autoarea am înțeles, dar dublul înțeles nu este valabil, în aceste condiții, zic eu...
Oricum, felicitări și spor în continuare!
Cornel

Prima mi se pare cea mai valoroasă din tot grupajul, iar ”Dezvăluire ” este la polul opus. Celelalte sunt bune, în opinia mea.
Felicitări pentru implicarea în ”mișcarea breslei” din ultima perioadă!
Cornel

Toate mi se par bine construite, cu excepția celei de la început, ușor confuză (”greșeala inerentă”?; apoi, ”etern” și ”permanent” sunt cam sinonime) și cu un ”orișicât” care cred că trebuia evitat. Iese în evidență prin poanta mai bună ca a celorlalte „Dialectică” (pe lângă surpriza finală, jocul de cuvinte „avântul” - ”Valea” mi se pare foarte inspirat; ce să mai vorbim de modul foarte frumos în care ni se sugerează ”dialectica” unui fenomen la ordinea zilei, dar și cu grad de perenitate!).
Numai bine!
Cornel

Foarte frumoase primele două, din toate punctele de vedere. La a treia văd o abordare originală a unui joc de cuvinte cam ”bătătorit”. Oricum, mie celelalte îmi par mai bune.
Felicitări și spor în continuare!
Cornel

La prima, de dragul jocului de cuvinte final, cred că te-ai aventurat într-o metaforă riscantă (nu sunt muzicolog, dar nu mi se pare că vioara se caracterizează prin ton supus). Oricum, gradarea ulterioară, cu violoncelul și contrabasul pare mai veridică.
„Prin firea lucrurilor” și mie mi se pare foarte reușită.
Primul epitaf mi se pare excelent, are un ”nu știu ce” pe seama căruia ar putea scrie pagini întregi filozofii, teologii, logicienii, criticii literari... foarte, foarte interesant!
Celelelte - bune, în opinia mea.
Salutare, Nelu Gârda, succes pe mai departe!
Cornel