Femeia, eterna poveste

...mi-ai făcut observație că acel ”e-o” (sau ceva asemănător) nu sună bine. Deci ”femeia-i o”, zic eu.
Sunt bune, dar cuminți. Probabil că alea ”hide” sunt mai îndrăznețe. :)

Povești nemuritoare sunt
Și vârsta ele nu-și arată,
Dar uită-un singur amănunt:
Se termină cu-„a fost odată...”
VS
Îmi șoptește fata mea,
Că ești sigur derutată:
Povestirile se gată
Cu-” am încălecat pe-o șea”.

O poveste-i, ai dreptate,
Căci la vârste-naintate
Spune soața, iritată:
Știi, a fost (numai) o dată!

Vă mulțumesc pentru popas!
Cu acest grupaj am obținut Premiul Special "Theodor Aman", dar Laurențiu Ghiță a fost de părere că meritam altceva. Iată ce a spus:

Premiu nu ai luat în van,
Însă rele guri susțin
Că, decât să iei Aman,
Ți-ar fi dat, mai bine,-Amin!

Știind ce simpatică ești
Socot c-ar fi fost mai normal
Un premiu "Aman" să primești
Să aibă și "T"-eul final

Prima mi se pare cea mai bună. La a doua mi se pare că sunt cam multe cuvinte pentru poanta, relativ simplă (femeia-i o poveste, dar nu mai credem în povești); cred că putea fi construită și mai bine. A treia mă pune pe gânduri:
N-aș vrea să contrazic o eminentă profesoară de învățământ primar care, în toate formele de pregătire parcurse, a dat examene peste examene la literatura pentru copii, dar eu știam că poveștile, de regulă, încep cu ”A fost odată”, nu se termină așa. Unde a vrut să ”bată” autoarea am înțeles, dar dublul înțeles nu este valabil, în aceste condiții, zic eu...
Oricum, felicitări și spor în continuare!
Cornel

Cornel, mă bucur că ai trecut pe aici. Sunt de acord co observațiile tale. Eram conștientă de minusurile semnalate. Am trimis grupajul în grabă, dar nici muzele nu m-au ajutat. :)
Numai bine!