ROBERT TRIF

CELE TREI ISPITE ALE DIAVOLULUI (fragment) Orice lucrare în care sunt tratate teme filosofice, asemeni celei căreia ne-am străduit a-i da viață în rândurile de față, așadar orice lucrare de

Triumfătorul Răsună jalnic și crud glasul lui Zarathustra peste ninsele vremuri Toți zeii sunt căzuți pradă iluziilor scornite de mințile lor bolnave Doar umbra sfâșietoare a morții tronează

Transmutație Estetică Criticilor mei, Sunt sătul de mizeria din jurul meu, dar mai ales scârbit de faptul Că eu sunt cel care o întreține și-i dă sens, În fiecare zi

Ultimul Sărut… Dedicată lui F.M. Dostoievski, Mă închin în fața durerii lumii întregi, asemenea ucigașului înviat Raskolnikov Dar

Știința și Spirit Sincer să fiu detest toate religiile lumii în aceeași măsură în care le iubesc Dar ele nu fac altceva decât să fie o frână în calea devenirii noastre ca ființe

Și Dacă Visul … Dacă totul există doar în imaginația noastră și nu facem altceva decât să trăim visul ? Dacă însuși Dumnezeu este o simplă invenție a minții noastre răscolite de singurătate

Pierdut întru eternitate Dedicată lui Charlie Chaplin, Uitat undeva între copilărie și maturitate, pierdut în umanitate Aflat singur la fel ca toți semenii mei,

Magister Ludi Dedicată lui Hermann Hesse, Stau îngenuncheat la poalele cetății Castalia, vrăjit asemenea unui magister

Întoarcerea la origini Să ne întoarcem la origini și acolo ne vom găsi adevărata identitate Noi nu avem nevoie de istorii confecționate la cerere, noi suntem mai Vechi decât orice istorie

Minunea lui Dumnezeu Despărțirea de ființa supremă și alunecarea în solitudinea lumii acesteia Seamănă cu o fatală prăbușire spre neant, dar ea poate fi și chiar este altceva Decât o simplă

Imn Nebuniei Dedicată lui Friedrich Nietzsche, Ce frumos că mai există încă nebuni într-o lume înecată de normalitate O normalitate sufocantă, aducătoare de nenorociri și suferințe

Cuvinte Ucise Dincolo de cuvinte este esența, atunci de ce să ne chinuim sufletele Cu zgomotele noastre infernale ?, și totuși limbajul este poarta spre ceilalți Cuvintele zidesc o lume

Biografie intre oglinzi paralele Nu m-am considerat niciodată un intelectual și nici nu am fost vreodat Asta nu m-a împiedicat însă să plonjez spre necuprinsul tărâm al gândurilor Magia

Oglinda Amintirilor(fragment) Nu am fost niciodată atras de mirajul mării, în fața imensității și nemărginirii ei mă simțeam pierdut, inutil și descompus, îmi pierdeam identitatea; în schimb

Privea tăcut la lumina monitorului, pierdut undeva între granița dintre real și virtual, iar senzația de greață începea să-și facă simțită din plin prezența, ba chiar îi pătrundea cu repeziciune în

Peregrin pe abruptele cărări ale Absolutului, în mod inevitabil Te lovești de cel care ne-a eliberat de ignoranță, prințul tenebrelor Duhul necurat al prăpăstioaselor noastre cugete, eterna

Săraci într-o țară bogată, mediocri în genialitatea noastră Destul de nebuni în a face haz de necaz, glumeți cu propriile Neajunsuri și metehne, dar neîndurători față de greșelile

Moartea pare un sentiment străin de noi atâta timp cât nu ne atinge Nu suntem conștienți de prezența ei numai atunci când ea lovește Pe cineva apropiat nouă, în rest ne prefacem că nu știm de

Multe sunt drogurile cu care ne hrănim iluziile, dornici de noi experiențe Suntem dispuși la orice sacrificiu pentru alungarea adevăratei realități Însăși singurătatea în care ne afundăm cu

Eternizarea clipei numită fericire iată cea mai grea încercare La care poate fi supus sufletul omului născut din tristeți și lacrimi Însuși Dumnezeu înlăcrimat de potrivnica noastră soartă Poartă

ETERNUL ADAM Visurile s-au născut din lacrimi și durere, din lupta cu sine Omul a născocit frumuseți ispititoare, libertatea fiindu-i dreaptă Călăuză spre nemurire. Suntem pe veci îndatorați

i eu ca mulți alți ucenici ai neputinței mi-am găsit pacea sufletului Închinând imnuri de slavă zeului Bacchus, gustând din aromele ispititoare Alcătuite cu bun gust de zurbagiul zeu, plutind

Cândva eram o fire orgolioasă, credeam că totul mi se cuvine Că sunt indispensabil, că lumea ar trebui să-mi mulțumească Pentru simplul fapt că exist, într-un cuvânt eram buricul

Dacă totul în jurul nostru ar tăcea atunci am fi cu toții morți Îngroziți de singurătatea ce ne-ar cuprinde sufletele ne-am prăbuși Disperați în țărâna din care se spune c-am fi plămădiți, Dar