Poezie
ETERNUL ADAM
2 min lectură·
Mediu
ETERNUL ADAM
Visurile s-au născut din lacrimi și durere, din lupta cu sine
Omul a născocit frumuseți ispititoare, libertatea fiindu-i dreaptă
Călăuză spre nemurire. Suntem pe veci îndatorați lui Adam
Pentru curajul nebun și curiozitatea de care a dat dovadă
Abia odată cu nesăbuita-i îndrăzneala s-a născut Omul,
Iată așadar tâlcul poveștilor bogomile, în care nașterea minunatei
Făpturi-Omul, este pusă în seama lui Satana și a bunului Dumnezeu.
Câtă înțelepciune în judecata ciudatelor secte gnostice și cât adevăr
Dar fără înțelegerea deplină a acestor stranii semnificații, oricât
Ne vom strădui, nu vom înțelege enigma sufletului omenesc
Și dilema în care s-a aflat Creatorul în momentul creației…
Adam a ales pentru noi toți, în numele nostru, dar a ales paradoxul
Când putea să se mulțumească cu simplitatea și inocența
În detrimentul blândeții copilăriei el a ales suferințele maturității.
Copilăria pierdută va fi pe veci visul de aur al unei omeniri obosite
Hrănite destul cu iluziile unei libertăți împovărătoare,
Singura vină a nefericitului Adam, dacă o putem numi așa, este visarea
Cutezanța de-a privi nemurirea din lăuntrul ființei sale
Dorul și visarea îi va purta pașii spre nemărginire, trecând prin abis
Împleticindu-se în mocirla deznădejdii, purtându-și cu semeție poverile
Omul se va înnobila în cele din urmă, iar universul întreg va cânta biruința
Supremă, unica ființă eternizată în devenire, Omul-Dumnezeu…
Mesajul Noului Adam, către eternul Adam acesta este: fiți voi înșivă
Și veți moștenii universul, odată cu răstignirea de pe Golgota
Dumnezeu a înțeles ce înseamnă să fii Om, datoria noastră acum
Și pentru totdeauna e să înțelegem Dumnezeirea în toată splendoarea sa
Să o recunoaștem în noi înșine și-n jurul nostru, dincolo de dualitate…
002385
0