Magister Ludi

Magister Ludi

Dedicată lui Hermann Hesse,

Stau îngenuncheat la poalele cetății Castalia, vrăjit asemenea unui magister ludi

De minunățiile dezvelite de natura însuflețită de suflul divin al Abraxasului cosmic,

Mi-am găsit adăpost lângă coama înfricoșătorului copac al cunoștinței binelui și răului

Dar sunt cuprins de fericire, de acel magic râsu-plânsu, devenit eu însumi o Axis Mundi

Și cum ar putea fi altfel, odată ce-am cunoscut-o pe Ea, divina Evă, maica tuturor Lucrurilor, matcă primordială a tuturor esențelor, Spirit din Spiritul lui Dumnezeu.

Am înțeles astfel calea de mijloc a marelui Buddha, durerea și bucuria, suferința și

Fericirea, au aceeași rădăcină, pornesc amândouă îngemănate întru același arbore

Copacul Bo al iluminării, ele își trag seva din același sol adânc al nemuririi noastre

Narcis și Gură-de-Aur sunt prietenii mei cei mai apropiați, mereu nedespărțiți

Etern neliniștiți, dar oriunde ar locui în miriadele de lumi ale universului

Ei nu pot fi aflați decât împreună, asemenea lui Shiva și a consoartei sale Shakti.

Într-un sfârșit, pășesc temător și profund emoționat în Castalia spirituală

Având drept ghid spiritual pe Demianul acela încântător și suprauman

Fermecător, orbitor, însuflețit de lumina divinității logodite cu umanitatea

Ridicând amândoi privirea spre Cer, mulțumim cu glas sfios universului magnific

Ce străjuiește deasupra capetelor noastre, apoi culcăm privirea în pământ

Aducând un ultim omagiu țărânii, maica noastră Geea, și încununați de maica

Primordială cu aura de sfinți pământeni, aureolați de cunoașterea nemuritoare

Dăruită de Tatăl ceresc, suntem acum cu-adevărați maeștri ai jocului cu mărgele de sticlă.