Cuvinte Ucise

Cuvinte Ucise

Dincolo de cuvinte este esența, atunci de ce să ne chinuim sufletele

Cu zgomotele noastre infernale ?, și totuși limbajul este poarta spre ceilalți

Cuvintele zidesc o lume necunoscută necuvântătoarelor, o lume problematică

Natura nu își este sieși suficientă fără o minte care să o perceapă

Cuvintele sunt cele care exprimă frumusețea lumii noastre înconjurătoare

Dar ele ucid în același Timp, pot sugruma sufletul lumii prin necuviință.

Se dovedește că totul poartă în sine o eternă dualitate, ființa însăși

Pare a fi androgină, complementaritatea contrariilor fiind esența sa.

Există un limbaj sacru al naturii și un limbaj propriu numai nouă oamenilor

Atunci când cele două limbaje sunt în deplină armonie abia atunci se face auzit

Dumnezeu, muzica sferelor și limbajul ființelor raționale redau împreună

Simfonia eternității, armonia universului fiind cântecul Ființei de Lumină.

Atunci, încetați să ucideți prin cuvinte fără rost, prin urlete care sfâșie divinul

Opriți spectacolul decăderii noastre oglindit în limbajul desacralizat folosit

De cei mai mulți dintre noi, nu mai faceți din zbieretele voastre o falsă muzică

Mai bine ucideți cuvintele în voi înșivă, și din nerostirea lor faceți o taină

Ascunsă în sufletul vostru taina cea mare va da în cele din urmă rod

Și din cuvintele de ocară ucise odinioară se vor naște vorbele pline de duh și înțelepciune ale unei vieți viitoare.