15 august 2001
Stii, in fiecare dimineata, in drum spre scoala, zaream pe un balcon un mosulet in pijama, citind. Zi de zi, absorbit de lectura... Isi ridica uneori privirea. Iar in ultimele doua
Ma iarta,
iubita prietena,
ce sufletu-mi umple
- biserica ridicata in mine,
preainaltat Dom florentin -,
ca-ncrucisez al iubirii traseu
N-as vrea sa profanez
altarul preasfant al
M-ai numit odata
"bibelou de cristal"
definind nefiintarea ce-n mine se nastea
prapastie intinsa
si hau
sadit-ai calm in mine
doar ore sterse, cioburi de sticla colorata
ce-ar trebui o lume
4 august 2001
Atat de crunt pot lovi cuvintele! Dar cel mai crunt insa loveste tacerea: mut, adanc, necontenit, ca un inamic ascuns in lanuri... Ea poate smulge din noi sunete rascolite, urlete
In lumea aceasta
pierduta putin
nu simt decat golul
de a nu fi fost amanta
sa rup putin lanturile legand existente
prea oarbe,
mult prea crude,
banale existente
ca n-am stiut sa fiu
amanta
18 august 2001
E-o mare in mine! Si eu sunt in marea...
Si durerea se frange in noi, gasindu-si loc de izbucnire in punctul nostru sensibil. Ce dureros traim! Daca te uiti imprejur, fiecare poarta
Sa vii
in coltul ferestrei
in mine
pereti.
Nu-ntelegi ca frangi orizonturi amare?
Lasa-mi pleoapa rasfranta!
Si buza sangerand,
urme adanci,
prea rosii,
prea negru de rosii,
sa brazdeze
pe
Unu si cu unu fac DOI
sau unsprezece
Asa cum neaua din cer face frig,
samanta fruct,
fructul ispita.
Unu si cu unu fac NOI.
Te miri?
Eu tremur
ca n-am simtit ca sunt
c-am fost pe-aici in
Þi-am promis că într-o zi am să aștern cuvintele tale în miere:
Ca o fierbinte de vară - a trecut Maria prin mine ...
Ca o ploaie fierbinte de vară
sufletul meu atât de mult a tânjit-o,
încât
Zarisem lumina
in ochiul tau frant
plangea-n nesimtire pamantul
E-o veche poveste
e-un blestem in cuvant
e gandul
Sa nu te duci, ploaie,
ca visul ferestrei!
Sa nu te frangi alba perdea de
Mi-am asezat tampla
pe frunze
mi-as aseza sanul stang
pe palma ta
intru liniste
Rogu-te
parguieste-ma in amurg
de timp
intru somn adanc
de nefiinta
Ti-a ramas palma intinsa...
Genunchii mei rasfranti
stau lipiti de bratele lui Dumnezeu.
Ciudat!
Am uitat sa Il mai privesc in ochi
nu mai simt taria bratelor Lui inconjurandu-mi rotula
nu mai simt nimic
Ma rog: lasa-ma
o cupa de vin
cu nesat
in golire
buze strivite intre dinti
inchinam pentru noi
cu regrete acrite
iertam
ne iubim
tristi si prea goi
vin dulce, alb
cu gust sarat in amestec
trup
Imi refac ritualul
inceput
la facerea cuvintelor
si le ofer
lor
doar lor
placere si chin
le redau viata
ca sa-mi stea aproape
ei ofera jertfe sau venin
unii iubesc Cuvantul din
N-ai lasat in mine decat negru
De parca fiinta mea
preasfanta nunta-si jurase cu tine
De parca auriul meu
s-ar infrati ca lanul in amurg
De parca Tu ai avea voie
- prea liber si prea umil -
sa
usi sparte
cioburi de moarte
avarii asfintite in plati
ma-ntreb cine deschide fereastra ca sa ma vad:
pe brate am flori de mucegai
pe buze, spuma si ruj
pe piept,
urme de buze
in mine s-a
si de-mi suna azi ceasul
as fi plecat neimpacata:
lasam pe pamant un Dumnezeu fericit
Sarmanul! de ani de zile ma striga,
ma cheama-n Moartea Lumii
cu gesturi de Marie-Magdalena
si nu
și-afară să-mi miroasă a fân proaspăt cosit
o melodie în mașina....timpului fierbinte...
visez orașe din vest
cu praf și cai
case de scândură
doar oameni rumegând fire de iarbă
și miros
Nu vorbi așa! îți voi crește poieni în pustie!
Viseaz-atunci cum mâna mea te află...
În izvor răcoros îți voi scălda pârjolul
Și te vei ști o zână-n mintea mea.
De mult familie-mi sunt sfinții
Mi-as dori
sa n-am aripi frante
sa pot cersi iubiri
sa pot crede in cifra 2
sa pot crede
Mi-as dori
sa taci
atat
ca noaptea-n desert
ca visul, prea lent,
sa ma spulberi,
infratite ierburi
in roua unite
lame inaltate in soare patrund
se impung
pana cand cozi de cires
si nuci, peri inzemati cu viata
prin noi se patrund
ne iubim roua - sudoare candida
ne
Blestem de lant straveziu
in cupe aurite ascuns intru odihna
noi cercuri trasam
de parca in viata am sari coarda peste fiinta
cuvinte inmuiate in albastru decor
azurie visare de gheata
te
Mai stii,
mi-ai explicat intr-o zi
definitia vietii
puneai semn egal intre noi
de parca puteai crede-n noroi
Apoi mi-ai spus ca suma silabelor din noi
face un an
trageai linii
adunai
îmi împletesc trăirile turcește
și mă așez pe Timp, să îl ascult…
ploaia, brâu la plete și clipa-n ochi, prinsoare
mi-e frig de tine și de veacuri...
căci
de 10 ani te plimbi printre iriși
RG