Croquis 7

4 august 2001 Atat de crunt pot lovi cuvintele! Dar cel mai crunt insa loveste tacerea: mut, adanc, necontenit, ca un inamic ascuns in lanuri... Ea poate smulge din noi sunete rascolite, urlete deznadajduite, rasete isterice, vorbe fara noima... Nu degeaba ii spune "de aur". Asemenea metalului galben, tacerea e o manevra: sapa adanc, seaca trairea, atrofiaza simturile, ucide treptat... Arunca in mine cu vorbe. Stii, cred ca as fi nefericita de-a dreptul sa ma fi nascut surda! Sa nu fi putut auzi ras de copil, cadere de apa, suierat de vant, cant de pasare...