Ia, te rog, cand pleci, trandafirii ucisi,
ingenuncheati la glezna-mi albastrie,
galbeni de culoare si mistuiti de parfum...
suvite de par
curgand inspre pieptul tau largit de sperante
blonde
Lovesti in mine
cu silabe-n care lacrima creste...
E greu sa te rupi,
e rau sa te tai de trecut
de obisnuit
(In paranteza fie spus, rutina e iubire nespusa)
Eu la durere doar plang
nu arunc
unde ești, Iisuse, să despici marea ca să-l ajung
în tăcerea peșterilor sale??
în marea tulburării lui??
unde ești, Doamne, să ștergi lacrimile unei mame gemând
lângă un înger
fiare
cuie
sarme
ici-colo o halca de carne
ma petrec alene
abia ma fixez pe proptele inrosite
pe dinauntru doar cuie ce insangereaza sfera din sarma
si-ncep sa ma rog intru ruginire
ca
Îmi vii și-ți sunt mai mult gând decât frământare de trup
îți petreci timpul prin verdele Paris și mă devii crâng plin de viers de primăvară
lucrările contractate în noi paragina-o cunosc,
ne
căutam tipi-ul unde focul păstrează încă aroma bizonului prins
roșul de pe fata vitejilor uciși la debarcarea Albului
și am găsit un suflet ce îmi întindea o pipă:
vroia să fie bun, ca
Scrasnituri din dinti
ne muscam reciproc
vina gasind
Pasi neglijenti
grabita plimbare
Zeite urcand in noi sfasie patimas chipul celuilalt
ferfelite atarnand
pe post de aripi
ne cer
inzapezite suflete
luam distanta
reciproc
doar vorbe intre noi
sadite adanc
de un inconstient frumos
ce vroit-a sa para emir al dunelor iubirii
doar o ciuda ingropata subtil
sub val de
In absentia
cunoscusem limita iubirii:
lipsise mereu ceva
si cel mai adesea receptorul
In absentia
am invatat
ca fortarele se sparg
sub lumina sufletelor soldatilor
ca poti crede in
furăm
fir-ar!
furăm vieții minute șoptite
doar să ne des- încleștăm idealurile
doar să ne iubim așa cum ne știm
nevăzuți
neatinși
plenar ciuntiți de alții
tu te ascunzi de
eu mă
Ești cavalerul întârziat al poveștii noastre,
dar
dă-mi voie să nu fiu de acord cu Pascal și cu teoria lui despre trestii
căci, spre deosebire de om, o căprioară vede sigur Arcadia
omul se
Cum îți place să te …Monetizezi...
Interesant…!
Începusem ceva și m-ai surprins!
exerciții de inocența într-o duminică
D/În plutire, îmi spui că mă ințelegi, că nu mă prea înțeleg cu
Ciori croncanind, nea sarutand sprancene.
Ochi intorceau trecatorii:
doar umeri lasati imbracati intr-o ie
o umbra prelunga pe zapada intinsa
sandale cu talpa de pluta
si pleoape viorii
Uf, iar ne-am certat!
Tu sustineai ca exista reincarnare
cautai febril probe
- cu spuma alba in coltul gurii -
cautai frenetic
silabe sa-mi explici
Am inceput sa rad.
Loveai iritat cu unghia
Na, crezi ca daca aduci daruri ma supui la tacere?
Nicidecum.
Valurile aduse inspre mare
nu imbogatesc cu nimic intinderile albastre.
Apa carata spre origini
e ridicola-n fantana nepatrunsa de
- Corina e soția mea
- Ti-era sufletul prea plin
și, asemenea copiilor, ai pus mâna peste urechi
- Peste urechi, poate peste ochi ... peste suflet
Azi mi-am achiziționat un ceas
era și
Prozaică, așteptarea, ca un pietroi, îmi strivește degetele pe litere
Dacă rațe negre îmi trec prin gânduri pene ude, nu inseamnă că-s apă?
Ce de tropote pe țigla luminată de stelele ce s-au trecut
adesea A.M.R.-uri facem tacut
gandind ca poate mainele nu doare
stiind ca soarele, cu drag, in asfintit se duce doar sa doarma putin
ce teroare!
nu stim in viata ce aduce ziua: o boala ce nu te
29 iunie 2002 - Uffizi
O lume pestrita. Un amator cu o vioara. Galeria il accepta, ii incape cele cateva note false de Beethoven.Destine curgand prin fata mea. cum as putea sa-ti descriu? Eu doar ma
RG