retras

încă un poem foarte bun din ciclul lui Serafim. Ce mi-a plăcut cel mai mult: \"Ce-ar mai mușca și el din osul din oase ce-ar mai bea și el din vinul cel roșu
offff ce-ar mai suci Serafim cuțitul tăcerii prin măruntaiele lumii\"
și apoi finalul care vine ca o revelație.
Felicitări!

Text bun, natural, curge de la un capăt la altul cu fluență. Nu vreau să particip la polemicile de mai sus, pentru că mi se par fără rost. Oricum, vă felicit pentru cele patru steluțe. vreau doar să spun că nu consider că un text foarte apreciat de mai mulți utilizatori cu nivel mare este neapărat unul extraordinar. Pur și simplu este opțiunea fiecărui cititor să facă remarcat un text anume. Tocmai de aceea, ar trebui să respectăm opiniile celorlalți și să nu mai fim atât de sceptici. Acesta nu este un text genial, dar a fost văzut ca fiind foarte bun de mai multe persoane. E simplu. :)
O duminică frumoasă.
Raul C.

ok, îmi pare rău, poate aveți dreptate. Eu am auzit foarte des forma asta în Ardeal :))
Tot cu respect,
Raul C.

\"trimeasă\" e un regionalism.Un ardelenism mai exact. E corect, atâta timp cât asta a fost intenția.

Singurătatea ca revelație așteptată. Interesant text, ar trebui să revedeși folosirea virgulei din prima strofă. Nu mi se pare nici firesc nici corect gramatical că ați folosit virgulă după \"țâșnit\".
Cu respect,
Raul C.

Nache Mamier Angela, așa e. Poezia nu e poezie fără emoție autentică. Dar cu atât mai mare este meritul unui autor care reușește să sugereze emoția, să îi dea formă cu ajutorul subtilităților.

text foarte bun, merită remarcat. îmi place că încărcătura subiectivă a poemului e foarte bine echilibrată. de asemenea, doza de ironie bine temperată a textului asigură un contrapunct necesar unei poezii în care emoția primează oricum. cred că ar fi putut fi încadrat și la poezie, ceea ce e remarcabil. sunt de admirat cei care reușesc să mascheze astfel subiectivismul în textele lor. felicitări!

m-am gândit și eu puțin, singurul cuvânt pe care l-am găsit și care să păstreze maăsura de 5 silabe este \"disecat\". Știu că poate nu face trimitere la sensul pe care îl doreați, dar îmi dau și eu cu părerea, ca tot românul..:)

m-a atras, m-a surprins și mi s-a întipărit în memorie imaginea Pământului înghețat. Foarte reușită, mai ales în context. Penultima strofă mi se pare că iese din tiparul propus de restul textului și că devine centrul lui de greutate.
Cât despre final, o imagine cu o putere de sugestie mare.
Un text care vorbește despre depărtări și dragoste, despre resemnări și dorințe trecute.

Cu stimă,
Raul C.

care se desfășoară cu eleganță de la un capăt la celălalt... Începutul și finalul sunt cu adevărat puternice.
Aici, undeva, mi se pare însă că e un pic diluat:
\"alteori geamul ăsta mi se pare o păstaie uscată
din care e vremea să ies
o vamă unde se cere doar un formular tipizat
declarația pe fericiri ilicite\"
de remarcat strofa a 3-a, care vine ca un contrapunct pentru restul poemului.

un mic typo în strofa a 3-a, versul al 3-lea: poti
Raul C.

sunt câteva imagini foarte faine, pe alocuri: \"dincolo adresele de mail nu sunt din litere și semne
ci din vise și sentimente\"
sau \"virusurile sunt ucise de arhangheli reprofilați pe informatica binelui\"
oricum, cred că nu e tocmai potrivită încadrarea în \"science-fiction\". :)
Cu stimă, Raul C.

acest text ar fi atras atenția dacă ați fi continuat ce ați făcut în primele 2-3, poate 4 versuri. De acolo începând, pe mine m-ați pierdut datorită excesului, zic eu, de figuri de stil (unele de o valoare discutabilă. de exemplu \"lacrimi de ceară\" sau \"gară sfîșiată\"). Spre final, însă, reușiți să creați o imagine de efect. Ultimele 3 versuri sunt cel puțin interesante în accepția mea.
Raul C.

bine ai venit pe Agonia, am citit textele postate până acum și nu e rău deloc după mine.
textul de față ar putea fi, după părerea mea, lucrat puțin mai mult. Ideea nu e rea, dar parcă nu e finalizată. Poate are nevoie de puțin balast.
O să mai trec pe aici.
Raul C.

acest poem al fericirii abandonării propriei condiții. Sau depășirii ei.

să remarc sensibilitatea poemului, sensibiilitate ce vă caracterizează, de altfel. Așa cum spunea și LIM, prozodia imanentă dă o notă specială, cursivitate și firesc acestui interesant poem al dimineții
Cu stimă,
Raul C.

eu cred că acest text al dumneavoastră pierde puțin la acea \"fiară apocaliptică\". Cred că repetarea versului \"vreau să-mi fie frică\" ajută mult, sugerând perfect feminitatea.
finalul ar mai merita poate lucrat..

bineînțeles că e normal și bine să ne exprimăm cu sinceritate, e o dovadă de respect față de noi înșine în primul rând. ceea ce vroiam să subliniez e faptul că, în accepția mea, textul poetic trebuie să meargă mai mult pe sugestie și nu pe definiție. tocmai pentru că cititorul este consumator de artă. Și trebuie să își pună niște întrebări acolo, să îl faci să zăbovească mai mult pentru a citi și a înțelege. Sau cel puțin..așa ne învață pe noi acum :)) Poate nu e bine, dar eu sunt de acord cu chestia asta. Sigur, dacă începem o discuție pe tema subiectivității în opere literare (sau opere de artă în general) nu o să terminăm niciodată. Și asta, spun eu, pentru că există două feluri de creatori/consumatori de arta: aceia care pun accent pe formă, spunând că o idee este cu atât mai valoroasă dacă este bine îmbrăcată și aceia care pun accent pe conținut, încercând să găsească idei foarte bune, care să le reflecte experiența/sentimentele/etc., fara a mai insista asupra formei. ma rog, nu stiu daca am fost foarte clar sau daca e relevant, dar sper ca da
Cu respect, același Raul Coldea

Cu adevărat, această \"piatră din capul unghiului\" are o semnificație puternică în creștinism. Dacă nu mă înșel, s-a făcut referire la ea în una din Liturghiile trecute. Poate că exprimarea este, totuși, puțin nefericită.
În rest, poemul este destul de puternic, cu o amprentă subiectivă (poate prea) vizibilă.
Cred că principalul punct slab este acela că spuneți lucrurile prea mult pe nume, așa cum s-a mai scris mai sus. Cred că ideea ar merita câteva modificări. nu vreau să spun cum aș modifica, pentru că nu mi se pare, în cazul ăsta, necesar. Poate că, luând în considerare aspectele discutate în comentarii, vă veți apleca din nou asupra acestui poem.
Cu stimă,
Raul C.

foarte frumos...
eram chiar într-o perioadă în care ascultam mai mult Bach și Chopin. Am dat dn întâmplare de videopoemul acesta și pot spune că m-a convins cu totul. L-am văzut de câteva ori și cred că o să îl mai revăd astăzi de multe ori.
Admir intenstatea cu care simțiți această superbă muzică. A lui Bach, a toamnei...
Finalul e de nota 10, cred eu.
Totuși, ar fi frumos să îl citim și separat, cum a spus gena gurau. :) Pentru că, e adevărat e foarte dens poemul și e mare riscul ca privitorul-cititorul să rămână doar cu imaginea \"acelui videopoem\". Părerea mea :)
Felicitări!
Raul C.

Felicitări pentru acest sonet, unul care confirmă încă o dată faptul că vorbim
despre un poet care s-a născut pentru a scrie sonete. Impresionant este aici felul în care emoția dictează poemul, în timp ce mintea, supusă, aduce cuvântul.
La mulți ani, Adrian Munteanu!

Și pe mine mă trimite la Nichita poemul, bineînțeles că la \"Altă matematică\". Aici, e interesantă vibrația de ludic prezentă. Remarc și eu:
\"o buză
plus o buză
fac uneori un sărut
și apoi
pentru o vreme
filmul
e mut.\"
și vin cu întrebarea: e voită rima acolo? si credeti ca merge? mie mi se pare ca acolo se rupe un pic textul. :)