Vizită

Bunica nu ne aștepta în poartă era preocupată cu niște sarmale mămăligă și ciorbă la optzeci de ani nu mai admira peisajul îl păstra doar în memorie să poată suferi după tinerețe și altele pe care noi nu le simțim a lăsat însă o lacrimă peste ochii uscați ochii sunt oglinzi ce se învechesc și ne-a primit cu zîmbet în timp ce cîinele sărea spre noi un alt cîine și inevitabil am întrebat despre el bunica are poftă de vorbă de aceea iubește oamenii ei nu sunt precum pisicile mulțumite cu o mîngîiere ei înțeleg și răspund și bunica se bucură de aceea cred că ne-a povestit pînă ce am ieșit în stradă pînă ce am urcat în mașină și era gata să alerge după noi zicîndu-ne a cîta oară că era un cîine aruncat în mlaștină și ea a intrat după el gata să-și piardă echilibrul și rămîneam fără bunică și fără cîine am dat muzica mai tare cuvintele bunicii se auzeau ritmate ca un instrument de percuție acasă telefonul fix a sunat după cîteva zile cuvintele bunicii se tîrau pe pămînt.