Relu Cazacu

scuipi un"Tatăl nostru" în viteză ieșind din lift aripile mele prinse în ușa blocului trântită de tine se scutură de pene câteva cad pe umărul tău lângă mătreață cu vocea

aripile mele pictează în vânt tabloul existenței haotice și al pieirii culorile curgând din pene horcăie a moarte nu socotiți nebun pe cel ce se îngrozește întâlnindu-se cu

plimb printre voi în lesă imaginea câinelui alungat de acasă nu vă recunoașteți chipul îndoielnică fulgerare de lumină omida nu are oglindă ascunsă în frunze nu știe ce

lăsați soarele să cadă în apă curgerea ei să răcorească arșița pietrei moarte înainte de a naște lovitura în mâna omului orb și surd lăsați luna să cadă în verdele ud al ierbii

ninge cu pene de înger peste case le strângeți cu o mână aruncându-le la indexul urban cu cealaltă vă trageți într-un stil contemporan de pulă uitați-vă la ele la

vântul își cântă simfonia pe diferite teme prin crengile mele uscate pentru pământ spațiu și aer vino copile și rupe-mi ultima frunză sărut-o cu dragostea ta orfană soră cu

apăs pe vene porumbelul alb cu gâtul spart tâmpită încercare de sinucidere la masa vecină două tricouri gemene cu Prince cumpărate de pe ebay își poartă mândre adolescenții la bere

să ne iubim de la suflet la suflet când despărțirea pândește din spatele draperiei urbane încolăciți ca șerpii în jurul păcatului să închidem strada noastră așa vom fi fericiți în

dezlipește posterul cu eroi îndrăgostiți e cojit pe margini lasă porumbelul ud și înghețat să respire cu mine sub pene lasă-mă să citesc poveștile norilor sunt o cochetă mică

ocolesc băltoacele ploilor de vară braț la braț cu sora cenușăresei degetul piciorului stâng îmi sângerează am încercat să port sandalele sfântului Pavel pe calea cea dreaptă

Ce parte din mine are nevoie de acest text? toate mai ales copilul copilul din mine canibal și necrofil ce se hrănește cu iluzii și amintiri adânc îngropate cu bucăți din

o culoare nebună și proaspătă de lapte degresat au căpătat pereții secției de psihiatrie te simt privești prin gaura cheii în viața mea vezi cum îmi iau pastilele și vezi

Doamne ce vrea femeia aceasta de la un poet să rupă o frunză pe ea să întindă marmelada cuvintelor dulci și să o pună la picioarele ei? Doamne eu am să tai copacul

cu râsul tău aspru de șmirghel mi-ai jupuit pielea să-ți scrii pe ea testamentul unei iubiri violate într-un gang al adolescenței mi-ai mușcat buzele cu sângele curs ai scris

Cerul își trage pe cap gluga de nori cusută cu fir de noapte luna își mută ochii pe partea cealaltă din sirena ambulanței urlă moartea l-au luat pe Tataia nu o să-l mai văd

îți dai seama ce ușurat mă simt m-am ascuns cât am putut nu am să-ți ascult poezia lingurilor în farfuria goală nu o să înghit de bună voie trebuie să mă

se zguduie lumea femeii sterpe îi rămâne în gât bucata de măr făcută din e-uri și plină de viermi îi plânge în brațe umbra poeziei falia creată între ei trebuie umplută cu smirnă și

iluzia noastră clădită din promisiuni se zguduie pereții tremurând se cojesc de vopsea și plâng cu mine din negru negru curg prin spatele icoanelor cu mâinile la ochi și întoarse

Ieri ne desena povestea pe tavan azi în mâna ta aceeași cretă conturează pe singurul perete rămas din casa noastră un dreptunghi cu gura căscată mormânt să ne înghită pe

Țin în mână imaginea ta zgâriată ca pupitrele vechi de la școală adun de pe jos amintirile parcurse îmi diluez adrenalina în remarci spirituale stăpânesc arta de a vorbi singur

Închisă într-o durere de cap iubirea pentru tine se topește odată cu picioarele imaginare ale omului de zăpadă făurit acum două ierni prin rostogolirea noastră în

Șarpele năpârlește în livada raiului în coajă de măr își transformă pielea încolăciți de reptila cu haine noi Adam și Eva îi gustă vechea epidermă se scutură paradisul în bătăile

Îmi înfig dinții în negrul tău în colțul gurii îmi curge o dâră vâscoasă de umbră cu mâinile băgate în zulufii lor îți dau copiii cap în cap trec unul prin

Mi-am spart pușculița cu îngeri în căutarea celui cu pene de aur împrăștiați pe jos au început să cânte toți în gama pustiirii cu voci de bronz și alamă bătând din aripi găurite