Scrie Intră în cont

RR

razvan rachieriu

Verificat

@razvan-rachieriu

roman

„O boala invinsa este viata omului”

Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ

0

Aprecieri

5.666

Vizite

Cronologie

razvan rachieriu·18 dec. 2016

Când ''lumea stearpă, virtuală'' se suprapune peste realitatea fecundă, peticindu-și interstițiile cu ''zâmbete'' și plânsuri, apar perturbări și distorsionări de percepție născând haosul, în care fiecare este pe cont propriu și ''nimănui nu-i pasă'' de tine.
Un poem generos, ce se întinde cu generozitate, ca o mulțime de gânduri ce-și măresc numărul pe parcursul zilei.

Pe textul:

„viața un șir naiv de rubaiate" de Ioan Postolache-Doljești

0 suflu

razvan rachieriu·18 dec. 2016

Sufletul nostru rezonează și se sincronizează cu sufletul ''cerului'', iar în esotericul acestuia se află locuințele invizibile pentru oameni ale transcendentalului și ale divinului, și dacă ne pierdem interacțiunile faste cu cerul, ne împotmolim în teluricul vâscos, și în timpul propriu apar ''semințele goale'' ale spleenului, nimicniciei și zădărniciei noastre.

Pe textul:

„Peisaj" de Mihai Sava

0 suflu

razvan rachieriu·18 dec. 2016

Iubirea e un ''tămăduitor de temeri'', un vindecător de anxietăți, căci ea dizolvă angoasele în substanța sa sacră și modelează din tenebre lumini cu care bandajează ''rănile'' provocate de ''întâmplări'' nefavorabile.

Pe textul:

„Din tine irump călduri" de Silviu Somesanu

0 suflu

razvan rachieriu·18 dec. 2016

''Cuvintele'' au o luminiscență atât de intensă, încât trebuie privite ''prin ochelari de protecție''.

Pe textul:

„cardiomegalie" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2016

''Sătul de cerul tău închis'', care-ți obturează perspectiva și panorama asupra vieții, să-ți creezi din substanța poeziilor un cer de anvergură, ce se amplifică cu fiecare poezie și tinde către nelimitat, și să cauți într-un astfel de cer transcendentul și divinul.

Pe textul:

„eliberarea delfinilor" de Ioan Postolache-Doljești

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2016

Iubita este ''unicul tău viciu'', fumezi iubirea până la capăt, plăcerea ei ce urcă uneori până la extaz, îți sublimează viața, cu impuritățile absorbite de atracție, erotism și pasiune.

Pe textul:

„Viciu" de Ioan Grigoraș

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2016

Dacă ''nu o mai visezi'', oare este semnul că iubirea a trecut în indiferență, ignoranță și indolență, o înlocuiești cu viciul fumatului, însă dorința ''urlă'', vrea să se împlinească în actele erosului.

Pe textul:

„nu te mai visez" de Voicu Tudor

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2016

''Unicul tău tăiș este cuvântul'', care scormone în sedimentele vieții pentru a scoate la suprafață praful aurifer al lirismului, din care faci cu ajutorul vocației multiple ipostaze poetice, și nu îngădui ''niciunui surogat'' să înlocuiască originalitatea și profunzimea poemelor.

Pe textul:

„da, iubesc. cu fața la Dumnezeu" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2016

Poezia e ca ''o autostradă fără restricție de viteză'' pe care circulă cuvintele propulsate de energia spiritului specializat în lirism.
Ai avut curajul să-l depreciezi, ironizezi și persiflezi pe ''Dumnezeu'', l-ai dezbrăcat de hainele veșniciei, omniscienței și infinitului, ceea ce nu pică bine la purgatoriu.

Pe textul:

„hulire în vers alb" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2016

''Visele'' nocturne ''se despart de gânduri și o iau la sănătoasa'' prin subconștient, ''noaptea'' se sparge ca un balon la atingerea zorilor, în timp ce visele diurne ''umplu'' realitatea cu ''fantezii utopice'', și ''totul se învârte-n cerc'' mișcat de distopie.

Pe textul:

„Totul se învârte-n cerc" de Silviu Somesanu

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2016

Te-ai născut ''gol'' în lăuntru, în gânduri, în sine și în suflet, și încet-încet ai umplut golurile cu dezamăgiri, deziluzii, eșecuri și zădărnicii, a căror cunoaștere a aprofundat viața, în care antitezele sunt ''extremele''.

Pe textul:

„să repetăm..." de Macovei Costel

0 suflu

razvan rachieriu·17 dec. 2016

IOANA
Îți mulțumesc că ai pătruns în lumea poeziei proprii, întotdeauna este un ultim cuvânt pe care îl căutăm cu speranța de descrie exhaustivul.

Pe textul:

„Mulțime de intersecții. Ultimul cuvânt" de razvan rachieriu

0 suflu

razvan rachieriu·16 dec. 2016

Cei ce știu să facă din ''inutil'' ''util'', să-l prelucreze, valorifice și modeleze în beneficiul lor, vor fi atinși de fericire, care le va dizolva suferința și îi va ghida către un destin optimal.

Pe textul:

„transparențe" de eugen pohontu

0 suflu

razvan rachieriu·16 dec. 2016

''Rugăciunea'' sinceră ne deschide canale prin care curge ''divinul'' în noi și prin care comunicăm cu Dumnezeu, căci cel ce are credință are ceva în plus față de un ateu, căci se crede susținut, sprijinit și ghidat de Creator prin viața vulnerabilă la suferință.

Pe textul:

„cripta din odaie" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·16 dec. 2016

''Prima ninsoare'' peste ''templul'' poeziei, al cărui ''clopot'' are sonoritățile ''mantrei'', îmbibă ''uscăciunea iernii'', supusă asaltului frigului, cu lacrimile transformate în fulgi.
O poezie prea simplă pentru gustul meu, ce seamănă cu o ''mantră''.

Pe textul:

„Hokekyō-ji " de Cristina Rusu

0 suflu

razvan rachieriu·16 dec. 2016

''Țipătul interiorului'' format dintr-un amestec eterogen de emoții recalcitrante, de stări panicate la întrezărirea suferinței, poate fi antifonat sau de sonoritățile tumultului, sau de o viață melodică, căreia îi dăm ''muzica la maximum'', pentru a nu mai auzi strigătele stridente ale lăuntricului.

Pe textul:

„concesiv" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu

razvan rachieriu·16 dec. 2016

Ai fost ''comparat'' cu alții, bunătatea și răutatea tale au fost măsuri de ''comparație'' cu ceilalți, astfel ți-ai îngustat și micșorat identitatea, căci ''nimic din ce făceai nu te definea'', și ceea ce considerai că este cu adevărat important era ''judecat'' și criticat, iar ceea ce era ''unic și irepetabil'' era pus în ''balanță'' cu gregarul.

Pe textul:

„judecă-mă dar nu mă compara" de Macovei Costel

0 suflu

razvan rachieriu·16 dec. 2016

În ''vremuri amare'' visele sunt impregnate de ''jale'', iar ''soarta'' ne creează ''identități'' fără consistență, searbăde, anoste și anodine, și doar ''arta'' mai are puterea să transceandă viața și să-i confere magie și semnificații, căci ea ''deschide larg fereastra'' către divin și transcendental.

Pe textul:

„joint fără certuri" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·16 dec. 2016

IOAN
În schimb energiile omogene care converg armonizează și echilibrează ființa.
Mulțumesc pentru energia cuvintelor din comentariu.

Pe textul:

„Interacțiuni. Viață fără destin și viață legată de destin " de razvan rachieriu

0 suflu

razvan rachieriu·15 dec. 2016

În poezie ''ninge'' cu ''tristețe'', regret și amărăciune, face un crochiu al timpului care ne îngreunează cu lesturile adunate în vârstă, iar în partea cea mai înaltă a poeziei ''vomiți omenia'', când în tine se încuibează greața existențială, când ar trebui să cauți ceea ce te bine-dispune și te face optimist.

Pe textul:

„ia mai încearcă, bre, oleacă versul alb..." de Ștefan Petrea

0 suflu