Poezie
ia mai încearcă, bre, oleacă versul alb...
scrisoare către mama
1 min lectură·
Mediu
stinge-mi nașterea, mamă,
toarnă pieptul tău peste vâlvătaia traiului de fiu
mă doare, mamă, pe stradă orice privire aruncată în mine,
trezindu-mi dracii
înjur în mine de umplu amfora inimii
acolo
e groapa de gunoi a iubirii către Maria
mă răstesc la ea, mamă, că a făptuit naștere de dumnezeu
uneori
îmi aprind țigara în biserică
popa se benoclează la mine ca la un deschizător de drumuri
ori de conserve
ai făcut, mamă, amar borșul
vieții mele
mă răstesc la papuci,
vomit omenia din mine în suicidul de-o clipă
apoi iar mă naști, mamă,
îmi duci la gură borșul vieții
tristețea ți se avântă în ochi
mă verși în lacrimi de taină pe obrazul senectuții tale
tu mai ai oleacă și scapi
eu oi mai duce-o
vreun sfert academic de veac
să te pot jeli, mamă, Dumnezeu va râde
hohotul Lui te va bucura și-n mine va ninge
023.458
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “ia mai încearcă, bre, oleacă versul alb....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14100292/ia-mai-incearca-bre-oleaca-versul-albComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓În poezie ''ninge'' cu ''tristețe'', regret și amărăciune, face un crochiu al timpului care ne îngreunează cu lesturile adunate în vârstă, iar în partea cea mai înaltă a poeziei ''vomiți omenia'', când în tine se încuibează greața existențială, când ar trebui să cauți ceea ce te bine-dispune și te face optimist.
0
ȘPNu mă plâng, dar regretul și amărăciunea există, da, acut în mine.
Mulțumesc!
Mulțumesc!
0