Alb pe negru

e un Bach prins in cuvintele tale...il \"fugi\" frumos...nu degeaba ai spus \"filosofic text\"...

Cu prietenie,V.

Sunt plăcut surprins de asocierea textului meu cu Bach, fiindcă sunt un pasionat al muzicii simfonice.
Cu prietenie, Răzvan.

Dârzenia poate fi interpretată aici în multe feluri, dârzenia mea în fața anumitor situații sau pur și simplu, dârzenia mea de bărbat, aleea îmi dă acea posibilitate de a lărgi spectrul interpretărilor. Desigur că în fața atâtor mizerii acoperite cu alb, dar nefiind vorba de albul curăției, ci doar de acea mimare a albului trebuie să ai decența dârzeniei, să poți suporta atâtea lucruri ce se întâmplă chiar lângă tine.

Plânsul mereu are tragedia lui, chiar și atunci când e din prea multă bucurie e tot un fel de tragism, e tragismul bucuriei. Îndoiala crepusculară e tocmai reversul necredinței, ce cuprinde în ea tot felul de obsesii, văzute acolo unde ar trebui să fie numai lumină.

Între răsărit și apus nu e decât o noapte și o zi ce poate nimici sau ridica la rang de rege minciuna și toate cele ale ei. Refelcțiile sunt închise de cele mai multe ori sub acoperișul hainelor, printre oganele noastre unde poate fi infernul sau raiul.

E decembrie și acum mugurele poate plesni dăndu-ne bucuria unui nou început, să așternem peste negru iubirea care va lumina umbrele și întunericul. Mi-a placut, de asta mi-am permis să-ți rastălmăcesc poemul cum nu te așteptai poate de la ultimul vers spre început…

Sunt recunoscător pentru interpretarea detailiată, obiectivă și pentru pertinența comentariului.
Apreciez generozitatea cu care mi-ai comentat poemul, timpul alocat textului personal, profunzimea și acuitatea reflecțiilor.
Cu prețuire, Răzvan.