Poezie
Eu și lumea
1 min lectură·
Mediu
Am dat deoparte perdeaua de elucubrații
Și am privit geamul înghețat de albe halucinații,
O fantomă era cocoșată de frig,
Apa din formele ei diforme a înghețat pe dig,
Aventura gerului era gripată de-un spasm dezlănțuit,
Aerul din spații fictive de tenebre era înlănțuit,
Mi-am părăsit fecioarele virtuale în memorii,
Strugurii amintirilor vetuste se stricau în podgorii,
Caut în adevăr perfecțiunea ca o înviere la infinit
Și o găsesc în minciună îngropată sub straturi de lignit,
Un zgomot neliric bate în liniște sacadat,
De simfoniile zbuciumului în sunete este sudat,
Idealul pudrat cu puritate pe aripi iluzorii
Se zbate frenetic pe spuze aureolând zorii,
Irealul se înfășoară în caiere de aparențe
Și își etalează realității impudic jalnice zdrențe,
Eu mă divid din forme impersonale în esențe
Și dezvălui lumii prin versuri imateriale carențe.
023.669
0
Și am privit geamul înghețat de albe halucinații,
O fantomă era cocoșată de frig,
Da, nu te-am citit de ceva vreme, nu mai știam cum mai scrii, te-am descoperit aproape la fel, în sensul că poemele tale, mai ales cele filozofice sunt construite pe idei și acesta e un lucru foarte important, de fapt tu încerci o filozofie a cuvântului dacă pot spune așa. În primul vers aș schimba cuvântul elucubrații, știu are o semnificație, dar, totuși aici e un poem ( e alegerea ta desigur)
Interesan, câte imagini ai reușit numai prin faptul că ai privit prin geamul înghețat, mă și întrebam când oare ai avut timp să privești, că parcă iarna încă nu și-a arătat puterea, dar asta contează mai puțin. Voi remarca câteva imaginii:
Strugurii amintirilor vetuste se stricau în podgorii
De simfoniile zbuciumului în sunete este sudat
Irealul se înfășoară în caiere de aparențe