Extreme existentiale

existența pusă între pielea și carnea cuvintelor, și fluidul sau invizibilului spiritual. Abur, nimb, dizolvarea temerilor, îndoială prefăcută în măgură, contopirea artei cu realitatea - ce idel frumos și atât de greu realizabil, recitalul virtuții. Ce bine ar fi să ne putem trăi dincolo de noțiuni, în esența lor vie și nemuritoare.
Așa ascult eu poemul acesta. Într-o zi voi spune mai multe despre compoziția lor, a poemelor tale.
Aici, rearc îndeosei prima strofă:

Mușc din aburul ce se plimbă desculț pe piele,
Din rană curge sânge de iele
Cu molecule sparte de țipăt de mierle,
Am smuls din umori păcate rotunde așezate în perle.

Ela

Să trăim dincolo de noțiuni, dincolo de realitate, iar lumea noastră poetică să coincidă cu lumea celorlalți oameni.
Instrumentele vieții să interpreteze “recitalul virtuților”.
Prezența ta pe pagina mea mă onorează, căci știu cât ești de apreciată atât de editori, cât și de cititori.
Mulțumesc.

Am regăsit filozofia propriei vieți scrisă în cuvinte ceva mai greu de pătruns, dar clare pentru mine.Gândirea negativă atrage urâtul vieții,cea pozitivă aduce lumină și o oarecare ordine în iureșul sentimentelor dând mai multă încredere în propriile principii de viață.Gândind mai relaxat alungi mai ușor teama de viață, de moarte,de greu.Gândind detașat reușești să faci loc speranței,ajungi să iubești și pe cel mai crud dușman.
Lumea scrisului alungă depresiile măcar în secunda creației.Nu numai lumea poeziei dar și proza reușește acest lucru.Eu una mă simt mai puțin singură scriind.
Cu prietenie,AnMar.

Mulțumesc pentru gândurile pozitive în căutarea frumosului existențial, care țes o rețea de sensuri reliefând o parte din lumea ta poetică.
Cu prietenie, Răzvan.