Poezie
Lenea și schimbările. Omul mincinos
1 min lectură·
Mediu
Când o schimbare
l-a izbit
pe omul leneș
cu o forță puternică
a devenit debusolat
căci el adera
la stagnare
și uneori
la retrograd
nu putea
să scape de schimbare
dar nici să o accepte
așa că a recurs
la un subterfugiu
a luat schimbarea
și a proiectat-o în viitor
când a atins viitorul
o mulțime
de schimbări
l-au asaltat
lenea lui
nu a putut să facă față
atâtor schimbări
și a clacat
o hărnicie ce își căuta
un corp ca locuință
s-a infiltrat în omul în care lenea
a sucombat
omul a devent harnic
și și-a folosit
toate schimbările
în avantajul său.
***
Un om mincinos
vroia
să se debaraseze
de minciuni
care atârnau pe el
prea greu
tot ce vorbea
dorea
să aibă miez
de adevăr
și înveliș de sinceritate
a studiat
istoria filozofiei
însă a devenit
și mai mincinos
a studiat artele
fără niciun folos
cuvintele sale
erau impregnate de minciuni
însă când a fost atins
de suferință
se căina, spunându-le tuturor adevărul.
044.612
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 55
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Lenea și schimbările. Omul mincinos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/14112847/lenea-si-schimbarile-omul-mincinosComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ACACAurel A. Conțu✓„ se căina, spunându-le” ( a se căina= a exprima ceva verbal, a se tângui, a se văita, a se plânge.Înlocuiți „spunându-le” cu altceva! O parabolă amalgamată despre lene, schimbări și omul mincinos, care omoară lirismul și,mai rău, nu stârnește emoția.
0
RRAUREL
Când scrii cu spiritul, versurile posedă gnomic și reflexivitate cu consistențe de adevăruri, dar nu transmit emoții, iar când scrii cu sufletul, poezia transmite emoții, însă nu posedă reflexivul, eu prefer să fiu ghidat de spirit, numai așa poezia o pot încrusta cu adevăruri.
Când scrii cu spiritul, versurile posedă gnomic și reflexivitate cu consistențe de adevăruri, dar nu transmit emoții, iar când scrii cu sufletul, poezia transmite emoții, însă nu posedă reflexivul, eu prefer să fiu ghidat de spirit, numai așa poezia o pot încrusta cu adevăruri.
0
GPRăzvane, păcat, totuși, că nu vrei să ții cont de opiniile care te-ar putea ajuta. Reflexivitea rece a acestor versuri (de fapt, a enunțurilor așezate în formă de vers) nu e poezie. Greșești dacă spui că reflexivitatea nu transmite și emoție. Atunci, versurile lui Eminescu din „Glossă” și din multe alte poezii cu substrat meditativ, cele ale lui Rilke, Trakl, Pasternak etc. cum de transmit și emoție prin conținutul lor reflexiv? La fel, nu cred că nu știi de formulările pleonastice, ci le utilizezi în mod voit. Poate fi un mijloc de expresivitate, dar nu trebuie exagerat.
În fine, este problema ta cum vezi actul poetic. Dar cum și eu respect adevărul, nu am cum să apreciez o asemenea viziune. Toate cele bune!
În fine, este problema ta cum vezi actul poetic. Dar cum și eu respect adevărul, nu am cum să apreciez o asemenea viziune. Toate cele bune!
0
OAadică de ce sufletul nu ar simți adevărat?!
Răzvan, domnul Conțu are dreptate, simt aici că sunt supusă la o lecție despre lene.
Iar despre domnul Pașa nu spun decât că nu mă îndoiesc de sinceritatea și de profesionalismul dumnealui.
Și cred că ar trebui să ții cont de aceste sfaturi pertinente. O spun din prisma celei care a primit sfaturi la rândul ei! Cu folos!
Răzvan, domnul Conțu are dreptate, simt aici că sunt supusă la o lecție despre lene.
Iar despre domnul Pașa nu spun decât că nu mă îndoiesc de sinceritatea și de profesionalismul dumnealui.
Și cred că ar trebui să ții cont de aceste sfaturi pertinente. O spun din prisma celei care a primit sfaturi la rândul ei! Cu folos!
0