Vampă infidelă

Eram aerul înăbușitor prins de pielea ta parfumul greu al corpului râzând excitant către bărbați mă anihila. Eram covorul pe care călcai în fiecare zi și șlapii încălțați de tine presați între tălpi și noroi. Eram o portocală din care ai stors toată seva dulce o pubelă în care aruncai mângâierile barbare ale amanților stricate prin expirarea infidelității și mirosind a moarte sexuală o placă de surf mușcată de rechinii geloziei și aruncată pe țărmul cu scoici sfărâmate – euri strivite între dinții unui surâs parșiv. Eram o cicatrice pe care o cojeai repetat cu plăcere sadică pentru a vedea sângele cum curge între banchizele iubirii solidificate. Despărțirea de vampă era paradisul visat un eu ascet îmi făgăduia tărâmul exotic unde fericirea se plimba la braț cu solitudinea și poezia.