Fugarul

Merg prin aer mă propulsează plânsul doar bucuria e cădere și decădere o frunză-bărbat mi se lipește de ureche și-mi șoptește aventura ei cu o frunză-femeie din copacul vecin care a fost dezvirginată de lumină mai departe mă întâlnesc cu o pasăre iritată îmi spune că profanez zborul și mă întreabă unde îmi sunt aripile îi răspund că aripile mele au crescut în interior sunt un fugar din cochilia lumii las vântul să aerisească camerele îmbâcsite ale sinelui o cârtiță îmi este ghid prin subteranele neputinței caut femeile care m-au iubit și le găsesc înecate în sânge digerate în stomac sau spânzurate de copacul lăuntric.