Cuvinte nerostite și cuvinte rostite

1.Oamenii supuși operației divinului, își privesc corpul tatuat cu arabescuri și lăuntricul, pentru a vedea ce a mai rămas din extragerea unor entități și paraziți. 2.Unii simt repulsie la râsul sarcastic de paiață, și anume cei ce-și împrospătează sensibilitatea cu cântece și armonii. 3.Alții, oamenii onctuoși, își dezvoltă imundul prin aprobări insidioase și ipocrite. 4.O iubire concretă, pusă în teoreme matematice, cu îndoielile înscrise în ipoteze, fără concluzii încă, bate la porțile absolutului, pentru ca din esența lui să-și crească plenitudinea, desăvârșirea și extazul. 5.Gândurile triste le-ai înmormântat într-un cimitir ce ocupă un spațiu funerar, în care se întrevăd destine sângerând, crestate de suferință, însă și destine înconjurate și apărate de optimism, care râd, când sunt îmbrățișate de fericire. 6.Cuvintele nerostite se adună în memoria structurată în imagini întrupând întâmplări, și în elemente lingvistice. 7.Cuvintele rostite nu ne rup din rândurile lumii, ci stabilesc conexiuni între noi și ceilalți. 8.Când suntem doldora de vise, de toate genurile și categoriile, pe unele le punem în buzunarele spiritului, iar pe altele în buzunarele sufletului. 9.Când visele verticale sau orizontale, superficiale sau profunde, mici sau mari, umplu până la refuz spațiile spiritului și ale sufletului, unele vise mucegăiesc în comoditatea gândirii, altele posedă luminiscențe vii, iluminând iridescent viața impregnată cu pâclă și negură. 10.Întunericul suferă de strabism, vede numai în negru, iar mișcarea întunericului stârnește unde de nefiind, ce se propagă într-un spațiu gol de culori și forme.