În codrul cu-al său freamăt înăbușit,
Cu păsări de cântec cu glasul naturii,
Cu acordurile frunzelor ce-s aluminit,
Ce ne-ncântă muzica a codrului vieții,
Și-a eternității.
Râul fin cu apa și
Portretul unui tablou are o curbura de legenda istorica,
Ochii-i semnifica sensibilitatea pura de culoare retorica,
Fata sa fie ca oglinda sufletului unui pictor de seama mare,
Si privind atent
Camera s-a luminat de la soarele puternic,
ca eu ce atunci am fost un nemernic.
Părul galben a chemat soarele în camera
unde noi am stat, îmi venea să cânt la cetară.
Ochii tăi albaștrii în
Dă-mi gurița s-o sărut,
Te-am plăcut, de când te-am văzut,
Glasul lin și atât de pur m-a cucerit,
Din prima clipă, eu pe tine te-am dorit.
Vreau ca al tale buze dulci,
Regulile vieții, te face
Iubirea, floarea cu petale de diamant,
Floarea care atrage iubirea eternă,
Așezând-o în grădina de smirnă,
Făcând petale mari de jurâmânt.
Mă-ndrăgostesc !
Mă simt ciudat,
Mă simt ca floarea
Stau pe stradă și este o mare pustietate,
Nici umbră de om nu văz pe bucate,
Privesc copacii cum frunzele sunt triste,
Și nu imanginez ca și ei sunt triști de capiste.
Ochii-mi închid agale ca
Cerul albastru ca și ochii partenerei mele,
Și norii puri sunt ca al ei păr frumos,
Munții seamănă cu ai ei sâni divini,
Desenați chiar de Dumnezeu
Omul divinității.
Iubirea noastră este
Iubito, hai la culcare.
De ce ?
Cum de ce ?
Ce să fac la culcare ?
Ce poți să faci la culcare ?
Nu știu !
Să mîngîi picioarele vecinului ?
Ioane ?
Ce dorești ?
Cine ?
Vecinul, nu vezi ce
Te joci cu mine, nu-ți e rușine ?
Sunt o jucărie în mâinile tale,
Așa crezi că-ți voi aparține ?
Astea sunt niște mici istericale.
Nu-ți sunt un obiect, ci iubit,
Iar tu te-ai jucat cu
A fost odată un cântăreț,
Voinic și zâmbăreț,
Ce glasu-i tare simțitor,
În cântec-i povestitor.
El îi cântă unui rege,
Cu versuri făr’ de lege,
Într-un castel ce-i măreț,
Unde-i acest
Mi-au pus capacul cașciugului și m-au băgat ușor în groapă,
Lumea mă plânge și strigă de-a mă întoarce înapoi din groapă,
Părinții mă jelesc cu un mare dor ceresc ca să nu-i părăsesc
Ea era mai mult de cât o prințesă a frumuseții cu un chip de înger blând,
Ea mi-a spus că s-a îndrăgostit de mine, iar eu i-am spus că nu sunt potrivit pentru ea,
Și spune că iubirea pentru mine-i
Floare albastră ca și marea,
Vreau să stau în superbul tău păr
galben ca și aurul ce-i valoros
în cufărul de iubirea ce-i eternă.
Chipul de fată pictat de-un înger
frumos și minunat ca
Poetul ca și medicul
el te vindecă.
Poetul prin poezie
te vindecă prin poezie,
videcarea sufletului unui om.
Doctorul vindecă omul fizic,
dar nu ca poetul sufletește,
deci amândoi se
Laura,draga, ai ajuns acolo alaturi de familie, pe steaua ta .
Dumnezeu v-a primit-n imparatia lui de ingeri si de iubire
Sper ca tot acolo, alaturi de tine, pe o stea a ta a ajuns
Si fata draga,
Anii copilăriei am făgăduit în ea,
Și de frigul iernii ne adăpostea,
E frumoasă ca a mea mamă,
La fel mă ocrotește cu mare seamă.
Timpul a trecut și a îmbătrînit,
Odată cu ai mei părinți,
Acest
„ Foaie dulce, foaie acră,
De iubirea noastră sacră,
Nici un liberal nu ne desparte,
Iubirea noastră e aparte,
Scrisă într-o carte eternă,
Cu litere de lucernă „
Toamna ce a venit, iar vara
Și am primit scrisoarea ta-i semn că ai citit-o cu glas,
Plicul miroase al tău parfum care mă face să te doresc,
Inima-mi bate foarte tare parcă vrea să iasă atît de brusc,
Plicul l-am desfăcut și
E seara de Crăciun,
Cînd s-a născut Iisus,
În Betleemul Iudeii,
Zilele lui Irod regele,
Colindul colindelor !
Magii de la Răsărit,
Au venit în Ierusalim,
Colindul colindelor !
E seara de
Din mine a ieșit o altă parte, al doilea trup,
nu-i bărbătesc, e ceva nou.
E creația divinului să fie jumătatea bărbatului.
Ca cei doi să de-a roade altor oameni,
oameni la fel ca și ei,
băieți
Stimabilă poetă ale tale poeme sunt înțelepte,
Soarele îmi este martorul cu mare acuratețe,
Versurile pe care le așterni pe hîrtia de cultură,
Care face parte din a noastră literatură.
Sufletul
Te văd !
Tu ești ?
Sper să nu fii tu !
Imaginația să-mi joace feste,
E-adevărat ?
E-adevărat, femeie dragă ?
Cum s-a întâmplat ?
Ce ce ți-am greșit ?
Te-am supărat cu ceva ?
Te-am agresat
Mă aflu la al tău mormînt și nu-mi vine a crede,
Îți aprind o lumînare și-ți aștern flori de mă vede,
Lacrimile îmi curge pe obraz că te-am pierdut,
Doar ale tale poeme de suflet ne-a rămas ca
Iubiți oameni, sigur există un colț în inima voastră,
Poate și-n sufletul vostru, de oameni ai pământului,
Și acel loc e curat și strălucitor ca și frumosul soare,
Și atunci când vei încerca și-ți
RC