Raul Huluban

eu stiu doar duminicile de octombrie... erau frumoase. o sa ramana vesnic in mine. le astept pe cele de aprilie...

frumos poem, irina.

cu drag,

raul..

la ora asta nu se putea sa citesc ceva mai frumos, mai interesant si plin de idei dar si de intelepciune cum aceasta proza. daca as incerca sa vorbesc despre felul in care ai creat si dat viata personajelor sau ideilor ce limpede reies as esua!

parca mi-am parul in bataia vantului... asa a fost textul tau! minunat, cu adevarat superb pentru mine...

cu adevarata placere am citit,

raul:)

interesant joc de cuvinte. il gasesc frumos insirat (sau poate... desirat?) o sugestie: cuvantul \"inocenta\" apare de trei ori si nu are impact decat in primul vers, impact care nu loveste prin simpla folosire a sa ci prin versul al doilea care adanceste tabloul facandu-l pronuntat ca si sentiment si idee. \"dar tu imi scapi inocenta pe jos\" este prea usor spus, prea usor m-a trezit din fumul ca o tamaie arzanda in jurul meu... asa as fi vrut eu sa citesc poezia ta. daca nu iti place sau nu esti de acord cu ce spun e ok, dar nu puteam sa plec fara sa iti spun ce cred.

imi place cum privesti in ultimul timp versurile si ce pot transmite ele dincolo de cuvinte, dincolo de noi chiar. dar toti suntem la inceput... si eu, batran cum sunt, tot la inceput sunt... dar totusi atat de sfarsit...

la o viitoare citire,

raul..

fiecare cuvant este masurat sa nu fie in zadar. fiecare imagine este facuta astfel incat sa trasmita un sentiment diferit de cea anterioara... despre ultima strofa indraznesc sa afirm ca este intelepciunea celui care iubeste (celei care a iubit...)

cu prietenie,

raul..

iti spun un cald bun venit printre noi. am citit haiku-urile tale si sunt sugestive... lasa o aroma pierduta usor printre ramuri goale scuturate de Luni imbatranite...

te mai citesc,

raul

am observat aceasta si ma bucura faptul ca recunosti. nu ma flateaza, dar nici nu mi-e indiferent acest fapt. acele haiku-uri ca si restul scrierilor mele sunt personale, sunt traite. nu sunt doar de forma.

pot sa iti impartasesc ceva? citeam tot aici articole despre haiku. si am gasit intr-un comentariu foarte lung scris de... am uitat cine si ce rau imi pare... ca un haiku se termina intotdeauna intr-un substantiv. sper ca tin minte corect si daca citeste cineva acest comentariu si este sigur ca asa e, il rog sa lase cateva randuri. ma gandesc ca poate te intereseaza si iti va fi folositor. nu vin sa-ti dau lectii, dar impartasesc din cunostintele mele:)

toate cele bune, ioana. poate facem o colaborare... de genul unui asemenea haiku.

p.s. nu m-am suparat ca ai \"preluat\" idei, cuvinte, etc. dar mare mi-a fost surpriza cand pe la 1 noaptea imi gaseam perusii intr-un alt haiku decat cel al meu. si nu erau doar perusii... ei mai zboara. recunosc la randul meu ca imi doream nimic mai mult decat o instiintare despre aceasta. nu iti port pica sau ceva dar vroiam sa stiu acesta chiar daca eu am fost cel care ti-a sugerat sa te folosesti de acea parere a ta care mi-o lasai la haiku-ul acela al meu. sper ca nu m-ai inteles gresit. la cat mai multe haiku-uri si mai frumoase,

raul :)

catalina spunea: \"nu ai scris nimic nou, nimic ce ar putea revolutiona poezia\".

~ ba da, bogdan, ai scris ceva nou. prin felul abordarii tale si prin modul in care te-ai coborat, te-ai aplecat asupra ta, asupra persoanei tale, e cu totul ceva nou.

~ nimic din ce ar putea revolutiona poezia? poezia nu e o evolutie. poate doar una individuala.

~ cel putin pe mine m-ai \"evoluat\" cum zicea respectiva.

sa nu mi se ia cuvintele intr-un fel de revolta sau ironie nici macar o ironie usoara. este parerea mea, modul in care am privit aceasta minune citita mai devreme.

strangeri de mana, bogdan.

cu prietenie,

raul..

cand striga \"omoara-ma, omoara-ma!\" parca ma facea sa renunt la a mai citi (desi nu obisnuiesc asta) dar apoi erau micile detalii si felul expunerii tale a locului, a intamplarilor. atat de simplu dar atat de complicat incat nu puteam sa vad ce ceata care imi acoperea ochii mai departe de propozitia urmatoare. nu am putut sa intuiesc nici pe departe continuarea. interesant ca si idee a tot ce inseamna aceasta proza dar si felul in care se succed momentele, actiunnile. sunt \"impletite\" foarte frumos, cu o serie de elemente de la o simpla descriere sau mica analiza pana la sentimentul trasat cititorului.

observ jocul de cuvinte, de expresii, sentimentele explicate in modul personal al scriitorului.

mai mult decat interesant, mi-a placut foarte mult. umile felicitari. le meriti. toate cele frumoase si la cat mai multe astfel de opere, de muzici...

raul..

am gasit aici nu doar vorbe intelepte, ci unele care au izvorat din proprie cunoastere. cel putin acum nu sunt in stare sa comentez catusi de putin dar am vrut sa iti las un umil si incepator semn in pagina. voi pastra link-ul spre gandurile tale. voi avea nevoie de ele. desi am simtit o durere, am auzit si o trambita la aceste ganduri...

multumesc bogdan. cu adanc respect,

raul..

da... cea mai buna cale de a-ti implini un vis este sa te trezesti. era o gluma asemanatoare. scurt cum nu ai mai scris (daca nu ma insel) dar care cuprinde o idee.

vreu sa te rog sa nu lasi un spatiu intre cuvinte si semnele de punctuatie, ci aseaza-le imediat dupa acestea. de exemplu nu mai folosi \"trezesti ...\" ci \"trezesti...\"

cu prietenie,

raul

stii ca te urmaresc, dar cand am vazut ca e la personale mi-am zis ca voi trece fara sa las vreun semn la poezie. am vazut ca a lasat si camelia si am zis ca indraznesc sa scriu si eu.

imi place place \"am visat maro\" si ideea reducerii:) nu inteleg tot ce spui in poezie pentru ca e una personala, dar te salut cu cele bune,

raul..

sorana,

intotdeauna ti-am scris cu o bucurie pe chip, dar azi va fi cu durere in inima. ma unesc cu gandul tau. eu am inteles mult din acel \"val\" care a inchis miile de lumini si nu voi comenta despre asta.

despre poezie... imi place felul in care ai personalizat-o (sa zic asa) si faptul ca e scrisa la persoana I. sunt multe cuvinte si in spatele cuvintelor si mai multe intelesuri care s-au lipit de ochii intelegerii mei, dar le voi pastra pentru mine.

pana la urmatoare poezie, cu inima trista,

raul.

alina,

multumesc pentru veste, mi-a facut placere:)

inteleg acum de ce scrii melodramatic, dar nu am zis ca ar fi ceva rau in asta. era o remarca doar. apreciez si modul in care o faci si singularitatea o intalnesc ca fiind minunata. de cate ori voi dori un poem de dragoste, te voi citi.

despre poezie acum: rimele... mestesugit construite. desi eu nu le prea doresc in poezie, mi-a placut ce am gasit. un final cum deja observ ca e in puterea ta sa il faci asa: sugestiv, interesant, care lasa de inteles un spirit de observatie dincolo de cuvinte, o putere a sugestiei inteleapta.

din nou felicitari,

raul:)

alina,

cand te-au \"auzit\" vorbind despre salcia ta, parca mi-l imaginam pe iubitul meu Bacovia cum statea cu mintea pierduta intr-un sfarsit de toamna pe o banca, sub o salcie. statea si privea la el, privea la toamna, privea la violet. dorea sa se ridice, dar era atat de speriat sa nu calce frunzele de salcia aplecata peste el, ninse langa talpile lui. batranul meu Bacovia pur si simplu iubea salcia. asta e sa iti spun la ce m-a dus cu gandul. dar iti multumesc acum in cazul in are uit sa o fac la sfarsit.

salcia este importanta pentru voi doi, voi cei indragostiti din momentul in care ati inceput calatoria chiar. o calatorie la tulpina unei salcii, intr-o poveste tomnatica unde el isi dorea sa ramai. sa fie o declaratie de dragoste alina? frumoase cuvinte a avut acel EL. si alta parte urmeaza, alt capitol, alta granita de trecut a iubirii, dar in prezenta sau sub \"observatia\" salcii: \"valseaza, salcie batrana\". o imagine care te face sa valsezi asemenea ei, sa iti pleci inima unei asemenea taceri. dar merita: esti darul toamnei, esti o floare de aur chiar, ti se atribuie comparatii vii numai de iubit rostite care nu doreste nimic altceva decat sa-si rezeme fruntea de palma ta. cum zicea iubitul meu Maestru: \"mai stai de ma alinta/ cu palma ta cea mica/ si spune-mi de ce-i toamna/ si fruza de ce pica\". este un tot, un supream pentru EL acest fapt de a-si lasa fruntea in palma ta.

ultima strofa este ca o pecetluire a iubirii lui, no matter what. chiar si in vis te va urma daca nu ii ramai.

frumoasa poezie, alina. la ora asta imi aduce fericire in inima. nu sunt cuvinte rostite anapoda, ci chiar mi-a placut mult. daca ti-am vorbit de Bacovia este ca nu il pot lasa uitat cand se vorbeste despre o salcie, despre o toamna. stiu ca singurul lucru la care te gandeai cand ai scris a fost Bacovia, dar ma repet: nu il puteam lasa deoparte, inseamna mult pentru mine.

este frumos poemul tau. plin de traire pentru mine. multumesc, desi nu mi se atribuie mie, l-am simtit aproape. astept alte \"scrisori\",

raul:)

costin,

am promis ca te citesc si azi vin cu un semn in pagina ta si cu felicitari sincere. nu e nou ceea ce spui, dar parca tot pentru prima data am citit:) e atat de frumos...

toate cele bune si te mai citesc,

raul:)

diana,

desi este personala, un semn de trecere sper ca imi permiti sa las. ma bucur ca poti sa asculti un artist si sa ii dai naibii pe cei cu fericirea de un minut. este foarte bine ca poti face asta si e important ca ai ajuns sa intelegi ca nu poti sau este falsa afirmatia de a iubi o imagine. lasa-ma sa-ti arat si eu parerea mea: aceluia care nu ii este impartasita iubirea tot sufera si tot iubeste. cred eu. sper sa fie adevarat ce zici tu insa:)

remarc \" e atata aur in jurul nostru si noi ce vrem? pietrele?\" imi place foarte mult :)

toate cele bune,

raul:)

cred ca de asta nu am primit invitatia. ti-era frica sa ma fi ridicat si sa fi zis \"NU!!\"? ei bine ai facut ca nu m-ai invitat ca intotdeauna zic \"NU\", dar poezia in schimb e frumoasa...

sper se merite ca mi-am tinut gura si nu am strigat \"NU\"!

raul:)

nu am sa incerc un comentariu tinand cont ca e personala poezia, dar toti am zis macar o singura data: \"nu ma mai recunosc\".

toate cele bune si te mai citesc,

raul

o poezie frumoasa, care mi-a placut. nu am putut sa nu ma gandesc si eu la bunica mea, si la ale ei minuni:) inceputul este reusit tare, dar sfarsitul merita sa il mai lucrezi putin.

cele bune pana data viitoare,

raul:)

O zi din viata mea...

Sunt un om care citesc,
Si stiu
Ca am nevoie de o poezie
Pe care sa o consider
Doar a mea.
Sunt multe clipe in care
Fac ceva ce regret
Candva...
Acum sunt aici,
Am venit sa fac
Parte din poezia ta...
Si sa-mi daruiesc,
Cu dragoste
O poezie... din viata ta...

am incercat sa vad daca mi se potriveste:)
ai scris o poezie frumoasa (sa fiu in concordanta cu textul). parca respira atat de usor, curge ca o apa de munte...

numai bine si la mai multe poezii frumoase. deasemenea bun venit pe site :)

raul