Raul Huluban

Textul trimis de tine a fost eliminat la preselectie. Dupa incheierea votarii se vor afisa toate textele trimise la concurs.

Multumesc.

Ironie, sarcasm, umor negru? Eu vad o redare a eului printr-un fel de monolog, o mica refulare intr-o altfel de oglinda. Ironie, sarcasm, umor negru? Doar ideea mortii ascunsa in poemul intreg, dezvelita pentru o secunda intr-un tango. O continuare a dansului cu moartea, de data aceasta singura, fara El dintr-un alt poem in care vorbeai atat de direct si fara retineri despre moarte, incat pe cititor il treceau fiorii iar moartea parea o jucarie mai \"neagra\", dar aparte. Aici se intampla altceva: singuratate, urma de nesiguranta vopsita in culorile altora. Dar e o \"senzație unică\":)

O drumetie in care porneste tacerea launtrului cat si vointa de a-si lasa pasii uitati; idee cu dubla conotatie: ajungerea intr-un moment in care o evadare sau o drumetie sterge din apasarea prezentului, dorita ca o scapare, cat si puterea de a lasa pasii \"uitati\" insa este ca un foc ce mocneste, din care regretele sunt sesizabile. Poate si de aceea in prima strofa sunt prezente punctele de suspensie; preferabil ar fi fara ele, pentru ca cititorul sa parcurga \"drumetia\" mai atent, fara a fi deranjat de expunerea directa a sentimentului autorului. Strofa mediana este una in care sunt prezente lucruri grave mascate, impletite cu elemente ale naturii, dar care nu deranjeaza nefiind prezente sub forma de comparatie. Ultima strofa se desprinde insesizabil de cea de-a doua amplificand subtil finalul in care autorul trece de etapa infatisarii interiorului in oglinda primei strofe, sfarsind puternic o drumetie care inca nu a inceput, ci urmeaza sa inceapa.

mi-ar fi placut sa iti las melci dar de abia acum am inceput sa-i caut/ as fi ales ceva neutru prins intre doua lumi albe/ cele ale sufletelor si cele ale simbolurilor/ oricum excludeam non-culorile si gri-ul il lasam in pielea arsa ale zilelor de putin trecute//

cand adun vantul in suflare/ ma simt copac/ frunzele se intorc prin anotimpuri/ si cenusa se ingroapa adanc sau se varsa in desert//

inca putin suflu si langa copac va dainui inserarea/ la asternerea noptii corabiile isi vor aprinde felinarele iar sufletele spre un vals care deschide vesnicii, aripile/ si niciodata cantul nu va fi de moarte in miezul noptii vinetiu

va fi un vant care va deschide lumina/ vor vorbi frunzele/ corabiile isi vor ridica panzele conduse peste ape/ spre zori/ iar noi vom invata alte culori/ culorile noastre/ inca nedeslusite.

Ioan, timp indelungat trecu de cand nu ai mai spus... Multumesc pentru trecerea prin aceasta pagina si te asteptam cu drag sa participi.

Poate ca titlul poeziei nu este unul reusit, dar poezia are muzicalitate si ideea e bine tesuta pe un schelet prezent in fiere vers aproape. Ai putea renunta la \"(Ca pâinea caldă)\", iar primele 3 versuri ar fi frumos concentrate sub forma de comparatie.

Prin primele doua versuri poezia se urneste greu, este un inceput dificil. Deja primul vers este un vers-concluzie, o esenta care ar trebui sa se regaseasca spre mijlocul poeziei sau pe parcurs. Ar fi fost mai bine fara versul doi pentru ca nu are nici o legatura cu primul si astfel s-ar fi legat mult mai frumos primul cu al treilea, ar avea o continuitate a primului vers-concluzie. Ideea infatisata este una simpla in sensul ca nu trebuie sa diseci poemul in cautarea unei interpretari a poeziei. Poate fi inteleasa ca si o intamplare sau pur si simplu ca o desfasurare al unui fapt intr-o lume proprie (fac referinta la cea a camerei si a atmosferei create).
Mi se pare ca sunt 3 idei aici: cea a primul vers, a \"pic-pic\"-ului si cea a dialogului dintre cei doi. Ar fi iesit mult mai bine in proza: atmosfera si ideile ar fi fost mai dezvoltate si amprenta autorului ar fi fost pusa mult mai bine in acest fel.
Strofa a doua face o introducere, dar pe parcurs intalnesc versuri care se agata de parcurgerea sensului, si chiar daca sunt metafore, era maibine fara ele. De exemplu: \"dar acum ... pic-pic...\" face trecerea spre prezent (acum), dar \"pic-pic...\" strica; \"ne-am luat de mână/ să pășim spre noi\" prea fortat pentru a ocupa oua versuri, poti inlocui cu \"pasim spre noi tinandu-ne de mana\" in felul acesta eviti doua pronume suparatoare; dupa \"am intrat în camera pe care o voi regreta mereu\" urmeaza \"câine ce n-a știut niciodată să vorbească cu el însuși\" care te face sa ramai sa intrepretezi la cine face autorul referire, ce sens vrea sa aduca prin acel caine care nu vorbeste cu el insusi - desi nu e greu de facut asta, totusi sacadeaza ritmul cititrii;\"pic-pic/ ne-am așezat/ credeam că aerul devine un mereu uitat chiar de lucifer/ pic-pic/ am tăcut ne-am privit ne-am iubit/ ca o ultimă strângere de mână cu dumnezeu înainte de înec\" - apare \"pic pic\" iar care se vrea ca un sunet sau ca o pauza, ca un rasunet in timp ce actiunea se desfasoara. Aici sunt de acord cu folosirea lui. Versul \"ne-am asezat\" putea fi unit cu celalalt deoarece un asemenea verb, sau o asemenea relatare doar printr-un verb nu se sustine singura, iar \"am tăcut ne-am privit\" putea sa existe ca singur vers si \"ne-am iubit\" sa il treci in celalalt vers incat sa sudezi mai bine cu acea metafora \"ca o ultima...\".
Dupa ce strofa a doua se termina, lasi doua versuri -\"pic\"- cu spatiu gol intre ele. Deja aici ma simt iritat de aceasta constructie. Cred ca e prea mult si o puteai folosi in alt mod cu acelasi efect. Pentru a auzi ca ploua nu trebuie sa deschizi geamul.. Strofa care incepe este o redare a faptelor (motiv pentru care iti sugeram proza la inceputul comentariului) pentru ca mai lipsea putin si era un schimb de replici. Apropo, partea cu \"undo\" mi-a placut cum ai refolosit-o in aceasta poezie; tin minte ca tot intr-o poezie de a ta aparea.
Apoi se constrasteaza ideile fara succes: \"am înțeles că ții atât de mult la mine încât nu vrei să mă pierzi\" (care apartine povestii, firului poeziei, actiunii) si \"am înțeles că poeții sunt mult prea iubiți pentru a fi fericiți\" ver care nu se tine sau nu este avantajat de poveste. \"jumatati de dimineata\" intra iar in plan, tot fara succes dupa ce cred eu. \"și un alt poet pic-pic...\" nu mi-a placut absolut deloc.
Finalul este o alta imbinare fara succes intre \"la final un sărut de 15 secunde...\" (ca o didascalie) si \"și tu crezi că suflet înseamnă viață?\". Finalul m-a facut sa-mi dau seama ca ai inceput aceasta poezie dar finalul nu este scris. Este doar o idee nevalorificata, cu atat mai mult cu cat nu se leaga de miezul textului.

Corectat pe alocuri ar fi un poem ok. Te descurci la capitolul viziune, acum vreau sa vad cum redai ce traiesti/imaginezi/gandesti. Daca vrei sa mizezi pe actiune, sa-i lasi pe cei doi sa \"vorbeasca\" in locul tau, scrie proza si actiunea va face acest lucru. Daca vrei sa vorbesti tu, sa-mi transmiti tu in mod direct, limpezeste putin ideile, traseaza-le un schelet, pune-le un fundament, o baza. Multumesc pentru lectura.

Multumesc pentru salut, Simona.
Va asteptam sa ne trimiteti creatiile voastre.

Va uram succes!

Nu e usor sa intelegi textul fara a te raporta la celelalte personale ale tale, la celelalte pre_texte sau macar la textul anterior cu intoxicatia fluturilor, dar nici imposibil. L-am citit ieri si mi-a lasat o impresie de definire, sau de enuntare a unor idei care mi-au parut mascate, cu intelesuri bine ascunse, si un motiv pentru care spuneam ca nu e usor de inteles se datoreaza acelui \"cineva\" care apare in trei ipostaze: \"ne-a spus\", \"ne tot garanteaza\" si \"ne recunoaste\". Citit si recitit azi, apreciez finalul pe care-l consider puternic si intreg. Multe din finalurile unei poezii sunt puternice, multe care sunt puternice epuizeaza un subiect sau o idee anume -desi sunt bune, nu mai exista, nu mai traiesc dupa terminarea lecturii- dar al tau ramane undeva intre ele, pe o treapta anume, poate una a insemnatatii personale, poate una neutra, cert este ca acest poem este unul plin de semnificatii si de viata.
Versul al doilea nu mi se pare interesant, iar al treilea il consider ca fiind gol. Imi lasa impresia ca acel \"cineva\" v-a spus ca veti renaste subintelesi in masarda cu fluturi (idee/imagine cat se poate de plina si puternica), dupa care in versul doi si trei simt interventia ta, una care nu este in lumea acestui poem. Incerci sa spui mai mult, dar nu reusesti. Primul vers insa este unul mai mult decat bun. Si in ultimul vers se simte vocea ta impletita cu al acelui \"cineva\", dar aici se simte vibrarea ta, in lumea despre care vorbeste poemul, voce care iti este puternica, ofera certitudine.
Daca am gresit cu ceva, imi cer scuze, dar nu este tocmai usor a intelege un personal. Poate ca nu trebuia sa o fac, dar am dansat cu poemul in momentul lecturii. Multumesc pentru acest fapt.

daca mai tii minte aveam un sir de replici la un \"haiku\" de al tau, si de atunci am decis sa nu te mai comentez; deasemenea ti-am zis ca te voi urmari si ca te voi comenta in ziua in care imi voi da seama ca ai progresat (ma refer la scriere, dar mai mult la modul de a rectiona; nu mai deschid subiectul, amandoi aveam dreptate si am gresit poate simultan). acum vin sa te intreb intai: sa indraznesc a-mi asterne impresiile intr-un comentariu?
- ironic nu voi, cum nu am fost niciodata;
- va fi o parere subiectiva pe alocuri, dar nu e menita sa desfiinteze textul, dar logic ca voi taie ce nu-mi place;
- textul se ridica din categoria \"bun\". personal l-am gustat, te felicit pentru evolutie si sunt bucuros ca urci trepte in poezie. acum nu-mi zambi, raspunde-mi, dupa care du-te si mai scrie inca o poezie (mai buna) ca asta.

Insusi poemul produce o intoxicare si o stare de neputinta intr-o oarecare masura. Spun asta pentru ca ezit o clipa sa afirm ca e exhaustiv. Il privesc mai mult ca o stare, dar poate fi privit si ca o ilustratie in spatele caruia se ascunde un mesaj, iar daca este asa, este unul cu valente personale. Versul de inceput este mai mult decat sugestiv -exista o imagine/senzatie care cuprinde cititorul dar nu acesta e atu-ul- si lasa loc interpretarilor, folosirii simbolurilor -fluturii ca simbol al transcendentului- dar cel de-al doilea vers suna cu totul a intoxicare, a \"neputinta\", idee ce o transpui prin alte mijloace. Personal, ultimele doua versuri mi se pare ca strica sugestiei. Folosit a doua oara versul \"m-am intoxicat cu fluturi\" sterge din idee dupa care intervine si \"lumina\", ramanand doar prezenta (nu te mai folosesti de ea). Poate ca nu pot afirma ca poemul \"curge\" (desi asa este), spun ca se tine de o axa, o axa a ideii, a sugestiei (intr-un fel explicata) -de asta zic si ca versurile din final strica poemului. Nu este nici usor sa inchistezi sugestia mai departe si nici sa ii dai o continuare pentru a exista dincolo de finalul poemului, poate de aceea ai incheiat tot din perspectiva personala.
Poate ca eu scap ceva, dar nu am vrut sa ma raportez si celelalte \"pre_texte\" ale tale pentru o alta intelegere. Sunt multumit ca am lasat un \"semn\", vroiam sa o fac demult, dar o fac altii mai bine. De acum nu mai tac insa:).

Se creioneaza inca de la inceput imaginea unei femei-zeu prin imagini puternice care realizeaza un contrast si mai mare intre cei doi, la fel procedandu-se si cu iubirea care acum este neimpartasita; sau cel putin imaginea Ei, care acum nu mai coincide cu cea din alt timp. Este de apreciat cum punctezi doar anumite lucruri si textul primeste valente, este si de luat in vedere finalul in care se incearca o posibila acuzare (poate falsa) unde predomina o stare de ambiguitate, un regret pe de o parte stins dar care merge mai departe, spre un caz general valabil \"o iubeai\".

Ce multi suntem din Aprilie! E o luna teribila! Draga Anca, iti trimit gandul meu bun si simplu, totul pe care il am. Sa fie primavara mereu cu tine, acolo unde esti. Vroiam sa iti multumesc si pentru volum, l-am primit cam de ziua mea, in urma cu cinci zile! Credeam ca s-a ratacit, dar uite ca a venit si adus cu el o lumina.

\"sa-mi spui de pomi
si de iarba sa-mi spui\"

Iau aceste versuri si le pun in calea ta, o primavara, un adanc al frumusetii...

Toate cele frumoase, Anca!

Vin pentru o clipa sa iti las gandul meu bun insotit de cuvinte simple dar sincere. Iti doresc lumina inauntru si frumos in viata dar si putere pentru a-ti indeplini telurile. Ma gandeam... de la discutia noastra de demult... viata seamana bine cu lunile de aprilie: cu ploi ciudate, cu un soare retinut si cu patimi. Ar fi cazul sa inventam cel de-al treisprezecelea anotimp, nu crezi?:)
Anda, sa ai parte de frumos si lin in viata.
Cu gand bun si dor de tine,
Raul.

Aceasta poezie pentru mine nu reprezinta o inchipuire, e un sentiment un frumos atat de clar incat mi se bucura sufletul. Daca ar fi sa imi aleg o poezie din cele scrise de tine pana acum, fara indoiala ar fi aceasta. Este ca o discutie cu persoana iubita fata in fata unde nu exista nici o cafea intre cei doi decat inimile si oglinda lor - ochii. Este o poezie care se simte, nu se critica, si interpretari daca s-ar cauta, doar sufletul le-ar putea rosti si asta ar fi inauntru, cu voce stinsa, cu soptiri de ape. Superb Daniela.

Fara dumneavoastra, te rog. As fi putut insista pe descifrarea textului, considerand-o interesanta atat ca viziune asupra unor lucruri, dar mai ales asupra ego-ului. Dupa ce fac un comentariu, nu mai raspund pe acel text, dar azi fac o exceptie, impresionat de maturitatea cu care privesti o apreciere critica, sau o parere. In poemele viitoare imi voi asterne impresiile referitoare la intelegerea lor cat si in chestiunile de \"bucatarie\":), lucru care se va intampla atunci cand voi rezona cu ele, sau ma vor provoca.
Da, ia-ti un ragaz si mediteaza asupra spuselor mele, dar nu imi da dreptate decat dupa ce vei avea parerea ta asupra lor. Incearca sa nu iti faci o idee de la inceput: greseste sau nu. Detaseaza-te de text si de parere, judeca la rece.. in fine, am o adresa la pagina de autor daca esti deschisa la schimb de pareri. Toate cele bune.

Poezia de fata este un peisaj, o pictura, dar mai ales o stare care ia proportii, se adanceste precum o radacina. Spun asta pentru ca nu e doar o creionare a unor sentimente proiectate sau redate prin intermediul toamnei, ci pentru ca toamna in aceasta poezie devine o unealta in mana autorului si ajuns in acest stagiu, poate crea peisaje incrustate cu semnificatii adanci sau doar de suprafata, depinde pe ce mizeaza: pe expunerea atmosferei autumnale, sau pe impletirea dintre toamna si eul liric, nascand o alta lume - a umbrei, in care diferite elemente sunt folosite ca simboluri. Autorul insa expune mai mult in prima parte; eul liric nefiind intalnit, se foloseste de \"marionete\" (imagini cu un impact mai mult sau mai putin puternic, dar care doresc a avea diverse sensuri). Tocmai acesta este un atu al poeziei: lipsa firului, al eului liric, fapt care nu se realizeaza usor.
Poezia pierde din valoare prin enuntarea simpla, chiar daca metaforele si imaginile prezente sunt analizate, cantarite, astfel incat sa sugereze. Constructia gen substantiv-adjectiv devine repetitiva: \"lemn putrezit\", \"cuvinte strivite\", \"idei ingropate\", etc. Chiar si in lipsa eului liric, al fiorului sau, poezia ar transmite mult mai mult daca autorul ar miza pe sentiment, pe cai de a induce sentimentul, nu doar de a-l prezenta: \"cadavru trist\", \"cavou inghesuit\". Tocmai aici sugestia ar trebui sa isi faca simtita prezenta: ca cititor, imaginile imi transmit ceva, dar am nevoie si de viziunea autorului, nu doar de creionul acestuia. Deasemenea pauzele dorite prin punctele de suspensie devine iritanta. De exemplu, de la jumatatea primei strofe, incepi sa descrii, doresti sa sugerezi prin prezenta unei persoane, dar vibrarea acesteia lipseste. Tablou descriptiv, enumerativ chiar, doar ca sentimentul lipseste. Un exemplu unde sugestia este simtita e in penultimul vers \"doi tineri indragostiti...asteapta ca ploaia\". Asteapta - mi se pare minunat. Iar cele trei puncte. Ar fi mult mai bine fara ele.

Poezia am citit-o ieri, si din lipsa de timp, am trecut mai departe. Azi am cautat-o, si asteptam sa vad ceva opinii, dar din pacate are doar 11 vizualizari. Nu mai puteam sa ies fara sa scriu cateva impresii. Este o poezie care mi-a placut, destul de perfectibila. Nu renunta la ea, poti reveni peste cateva zile si iti va reusi un peisaj minunat. Frumos...

*
copil cu ochi verzi
plouând în aprilie
unde sunt norii?
*

Vantul este mai divin decat soarele, mai datator de lumina decat felinarele porturilor. El adie peste sufletul meditativ transformandu-i spiritul intr-o furtuna de taceri si descoperiri de noi lumi in straturile cojilor de nuca. Oare aduc ploaie? Asta ar insemna ca ploaia e mai prejos cu o treapta, insa apa urca iar, apoi coboara, apoi... asadar... unde sunt norii? Cum se deseneaza un nor? Frumos raspuns Dara. Pe parcursul vietii insa vom gasi nenumarate forme norilor, nenumarate curcubeie disparute, ploi pierdute... Acum, sa te intreb: cum se deseneaza ploaia, cum se deseneaza vantul? Se pare ca avem un studiu serios de facut:).

Citindu-va am fost ca o ploaie de aprilie: atat de incerta, dar dorita dupa cele mai lungi taceri; urland atat de tare, dar confuza; goala.

Daniela, ma simt atat de straniu incat ma intreb daca vorbesti despre mine. Intre visare si intelepciune iti intorceam caii in cafea? Acum intre tagaduire si noapte, intre copil si om uitand... Batranul a murit, a ramas doar o uratenie. Frumos spui, si mai frumos ma percepi. Am citit de doua ori in acea seara. La intrebarea pe care ti-o puneai.. cunosti raspunsul. Multumesc pentru cuvintele tale care au fost fara nici un fel de metafora. Dar calul rataceste prin desert si copilul asteapta norii. Intoarce-te si cauta-ti lumina, Ela, caci pe aceasta parte orizonturile se inchid si lumina e un cuvant mort.

Adina, soarele nu e de nici un folos. Daca Dumnezeu a compus, el a descompus. Doar e galben. Melcii facand dragoste sunt cel mai pur lucru viu, dar ei sunt adusi de o alta voce, din zori. Despre poezie: interesant era daca nu sfarseai cu o comparatie. Ai tu ceva in ultima vreme cu finalurile.. Multam\' de cuvantare.

Catalina, nu a existat nici un \"joc de-a viata\", sau cel putin eu nu m-am jucat niciodata. Dimineata nu vine pentru ca nu exista. In noapte nu cred. Iar despre ceea in ce cred, ramane pentru mine. Viata si iubirea nu au cum dansa in \"aburi\", iar cafeau turceasca nu imi place. Cat despre timp, el nu exista. Inspirata ai fost in care ai ales poza lui Kurt, doar ca acolo e mai mult decat un naiv. Kurt e cel dinainte sa implineasca 5 ani, sau e cel in ultimii 4 ani de viata. Pe acel Kurt il venerez, pe cel care si-a pus arma la tampla. Multumesc si tie.

Miruna, ai gandit destul de bine cand ai ales strofa din Bacovia si haiku-ul meu. Cafeau e pe aripi (mi-a placut cu adevarat cum ai spus, e o cafea tare aroma metaforei tale), iar prier intr-adevar a plecat. In cazul in care a existat vreodata..

Costin, bucurie sa te vad si pe tine. Doar cu inima.. Stii tu ce stii, amice. Poemul tau curge ca o inviere. Multumesc mult.

Magdalena, mi-ai facut cu adevarat o surpriza. Nici nu stiu daca te-am comentat vreodata! Iarta-ma, plec numai decat sa te citesc.

Bogdan, oul? Dar cunoaste noi perfectiunea? Cautam ceva de care suntem departe, si ravnim la ceva ce nu vom obtine. Pasarea insa nu trebuie pictata, nu isi are locul acolo. Cat despre critica (mai corect spus umile pareri facute cu frica pe multe texte, desi spui ca au fost facute fara). Chiar mi-a placut ce ai spus, si dezvelind spiritul observatiei ai dat mai mult la o parte..

Maria, mi-au intrat adanc cuvintele voastre, fapt pentru care va multumesc. In viata nu avem nevoie decat de putine lucruri, dar cand cineva iti asterne cateva ganduri la o alta treapta, e ceva minunat. Multumiri pentru gestul tau si celor care au contribuit la el. Am sa iti spun tie \"La multi ani\" incat nu am simtit nimic in aceste zile in care ar fi trebui sa fie o sarbatoare. Ce m-a atins a fost declaratia ta.

Dana, bucuros sa te vad pe aici. Multumesc, primaveri si tie, eu il iubesc pe cel de-al cincilea anotimp.

N., cum nu uiti tu de mine... Mult m-a ajutat critica ta in randurile ce le-am asternut. Am urcat in poezie? Draga N., nici nu mai stiu ce inseamna greierii, doar aeroportul se rugineste pe zi ce trece. La multi ani, N.

Florin, ai trecut si tu pe aici. Vantul este un lucru divin. Mai minunat decat soarele si mai lin decat orice suflet.

Alin, multumesc. Daca va mai fi ramas dorinta de sinceritate, va ajunge si pe la tine negresit.

Vladimir, asa e cum spui. In fond, nu conteaza decat cuvintele tale din final. Multumesc prietene.

Dediu, multam si tie.

Mihai, si tie.

Dana, faci niste imbinari inaltatoare. Intre cuvant si culoare, intre cifre si suflet... Multumesc Linea.

Ina, cum ai ajuns pe aici? Multumesc!

Tego, e mare surpriza de la tine. Nu ne-am auzit de timpuri... Cum ramai tu in locul meu cel profund... Ramani, dar ramai asa. Daca doresti goneste caii si porneste prin desert, daca vrei zburda-i pe campii roditoare. Ai grija de grauntele care se numeste inima, mereu si atent. Doar de el pazeste, si de cele care il fac sa vibreze.

Foarte buna initiativa, dar e o solutie de jumatate. Ar fi mult mai bine daca eu ca membrul, nu as putea citi comentariile considerate off topic ale altor membri. De exemplu: daca exista o cearta, insulta, etc, intre doi membri ar fi bine ca ceilalti sa nu vada. Astfel se mai trezesc si alte persoane sa intre in discutie si asa se nasc bisericutele: \"merci ca mi-ai luat apararea, asa voi face si eu => ne comentam reciproc si alte tampenii\". Daca se doresc comentarii curate, ar fi bine sa nu vada si ceilalti mizeria ascunsa sub covor (comm-urile offtopic).