Alt dans

mi-ar fi placut sa iti las melci dar de abia acum am inceput sa-i caut/ as fi ales ceva neutru prins intre doua lumi albe/ cele ale sufletelor si cele ale simbolurilor/ oricum excludeam non-culorile si gri-ul il lasam in pielea arsa ale zilelor de putin trecute//

cand adun vantul in suflare/ ma simt copac/ frunzele se intorc prin anotimpuri/ si cenusa se ingroapa adanc sau se varsa in desert//

inca putin suflu si langa copac va dainui inserarea/ la asternerea noptii corabiile isi vor aprinde felinarele iar sufletele spre un vals care deschide vesnicii, aripile/ si niciodata cantul nu va fi de moarte in miezul noptii vinetiu

va fi un vant care va deschide lumina/ vor vorbi frunzele/ corabiile isi vor ridica panzele conduse peste ape/ spre zori/ iar noi vom invata alte culori/ culorile noastre/ inca nedeslusite.

M-ai invaluit intr-un poem de lumina, vintul iti este partas la lumile de aici, la inaltul de acolo, acolo unde corabiile vor ajunge cind isi vor albi trecerea spre nemurire. Imi lasi un vals auriu, pentru ca noptile vinetii sa imi fie adormite in briza de val.
Multumesc, drag copil, te astept oricind asclti simfonai din tine, cintind aici, in pagina mea simpla.

Drag, Ela