Raul Huluban

Elia, oameni care sa umple site-ul cu texte, comentarii tot cate zece sub unul, polemici si personale se vor gasi mereu si inca din ce in ce mai multi. Doar uita-te la numarul membrilor. Insa calitatea dispare facandu-se o prapastie intre cei obisnuiti care \"posteaza si comenteaza\" si cei deja veterani si importanti (daca doresti, nu gasesc cuvintele potrivite pentru ei) cum ar fi Florin Halalau (daca e sa dau un exemplu). Iti propun sa te intorci pe paginile celor plecati de pe site, sa cauti oamenii care postau pana in octombrie 2004 si sa urmaresti comentariile si discutiile lor; vei vedea calitatea si bunul simt al acestora. Sa nu mai vorbim despre cei plecai; despre cei care aveau multe de spus, scriitori cu mana, talent. Putini sunt cei care cunosc despre ce vorbesc. Putini sunt cei care duc lipsa textelor si comentariilor semnate Claudiu Banu, Simona Marcu, Eugen Suman, Liviu Dascalu, Andreea Draguleasa, Maria Iordanescu, Andrei Nicolescu, si ar mai fi multi altii. Poti cauta si numai di curiozitate atmosfera de pe poezie.ro din acele vremi. Mai multe detalii iti pot scrie pe mail daca doresti. Stii prea putin, crede-ma.

Multumesc pentru text, Gabriela. Raul Huluban totusi suna mai bine zic eu - se mai intampla, au fost multe randurile in care am fost botezat pe site; si acum imi starneste un zambet aceasta.
Da. Despre George Vasilievici se pot gasi multe scrieri si informatii pe net si prin toate am cam trecut; nu ma indoiesc ca a fost o reusita seara din Club A in special pentru oamenii care cunosc poezia autorilor si au luat partea la desfasurarea evenimentului ca la unul important. Cat despre Poeticile Cotidianului desfasurate in Club A, se pot gasi poze pe site-ul acestuia - spun asta pentru cei interesati.
Mi-as fi dorit sa ii vad live, insa ma multumesc si cu randurile tale si cu informatia stransa de la anumiti oameni. Multumesc Gabriela.

Florin, imi cer scuze ca te-am botezat. Erau prea multe in capul meu; totusi Robert imi lipseste pe site.

Despre cele doua versuri amintite de Ela as spune ca se incadreaza in acelasi registru intrucat ambele strofe debuteaza cu \"mi-e teamă să văd că scriu\" ducand o prezentare a \"mamei\" diferita, intrandu-si in gratie ironia fara de care sensul primei strofe nu ar fi putut scos in evidenta si paharul spunerii nu ar fi umplut. E doar o interpretare, desigur; ambele cazuri sunt posibile.

Observatiile facute de tine, Robert, sunt fara indoiala pertinente. Schimbarea registrului in poezia Adinei se face simtita; ii cunosc scriitura ca fiind una constanta ca mod si timp al scrierii si dupa cum spuneam, se simte o schimbare (venita insa mai dinainte, integrata mai mult sau mai putin involuntar), fapt ce produce niste hopuri in felul scrierii ei, al unor lucruri care ies altfel in evidenta diferite fiind in tonalitatea textului putand fi observate mai lejer. Schimbarea (sau o parte mai clara) o vad venind dinspre \"connex\"; text care a rupt ceva. Raman increzator in totala masura ca e o mica perioada de cernere a unor modalitati de a expune si de a purta un discurs mult mai ingrijit si de efect. Asteapta sa vezi ce urmeaza, Florin. Inca luam lectii de la ea.

Octavia, iti zic eu de ce: Petre are nivelul 0 iar textul este trecut prin filtrul editorilor inainte de aparitia propriu-zisa pe site; ca atare un editor a considerat ca textul merita sa fie printre altele, si nu la Atelier.

Caragea Ionut, nu spui nimic despre text. Doar te dai si tu de gard.

Domnilor, doamnelor, textul ascunde ironia. Dar e greu de gasit bag seama in cele trei versuri. Multumesc.

Dana, daca tot subscrii ideii mele, scrie-mi numele corect. Te rog.
Lupisor, da-te jos din copac si arata-ne cum arata poezia punand cerneala pe hartie, dand exemplu. Deplorabil este ceea ce ai scris in subsolul acestui text + atitudinea ta. Ca stelutar, critici un text, nu dai sfaturi omului ce sa faca in viata lui. Eventual in text, ceea ce e cu totul alta mancare de peste.

V-as ruga sa luati aminte, asemenea reactii / randuri \"Apropo...stii ce e ala un haiku? Stii macar ce inseamna un simbol? mai citeste.\" cat si \"ca sa se pis_ pe originalitatea ta de poety!!!\" / \"scrie sau lasa-te!!!\" nu duc la nimic. In multe cazuri autorii au renuntat la site datorita atitudinii si vorbelor unor oameni care au nasul mai lung si mustetile de lup.

Randurile de fata nu sunt tocmai haiku, si nu datorita lipsei numarul de silabe; insa exprima ceva, clar, concis, fara pam-pam-uri si zorzonele. Mai bine luati aminte la ce spun, si nu sariti doi metri in sus.

Au revoir.

Un haiku nu poate fi niciodata \"vulgar\" din simplul motiv ca nu mai exista ca haiku; poate sub denumirea de poezie, dar ma sincer ma indoiesc. Al tau insa nu e vulgar; dar nu e haiku datorita numarul silabelor aiurea cautate. Imaginea se putea sa fie mai buna, dar ca exericitiu..., sa oftam si sa scriem mai bine.

Daca imi demonstrezi ca acest text e poezie, eu iti demonstrez ca Mos Craciun e mai tanar decat numarul sfintilor. Fara ironie zic. Dar pana atunci fa-ne un pustiu de bine si-ti muta randurile in categoria personale sau ghicitoare.

Inceputul parca porneste din versul \"dinții metalici sclipind\" Cantecelor Imperfecte, parca robotelul prinde viata din imaginea aia; oricum, inceputul e foarte fain. (Ma si speriam daca \"lavinia\" nu ar fi fost prezenta, sincer).
\"eu mă încordez eu mă arcuiesc eu țâșnesc\". Zic: \"mă încordez, țâșnesc\" - traumatizat de aseara cu atat de multe pronume. In rest, mai zic ca astept cu nerabdare mail-ul si ca finalul oarecum ia alt registru decat inceputul. Dar daca a fost cu robotel, mi-a placut.

Gabriela, merita sa sper la un articol sau la un personal in care sa relatezi cele intamplate in Club A? Asta in cazul in care vei merge. Cunosc cativa \"nefericiti \" ca mine care stau ca pe ace pentru ca nu pot merge in seara asta. Sau daca se ofera cineva sa scrie cateva randuri pe site, i-as fi recunoscator.

Anunta si Razva Tupa evenimentul. E bine sa se dea goarna anuntului in cat mai multe locuri, sa mearga lumea interesata. Pacat ca ma despart cateva sute de kilometri, as vrea mult sa-i vad. Asa ca du-te lume, pana nu imbatranesti!

Doar acest vers neprihanit \"Și-a început și stânca să mă doară\" il acuz - prea de multe ori l-am intalnit dar niciodata intr-un context diferit. Poezia ta, Silvia, imi confera ocrotire, e o imbratisare in el, una a linistii. Ia spune-mi, lumea de ce nu te citeste?

Entuziasmul textului nu e sustinut prin versuri demne unei poezii inchinate, cu atat mai fad imi pare indemnul din final dupa acea insiruire de-alungul textului. Un text ratat in opinia mea, excluzand evenimentul, desigur.

\"buzele ei de copil tremurau ușor\". Zic sa scoti \"ei\", inlocuind cu \"buzele-i\".
\"spectatorii au aplaudat versurile povestitorului\". Zic sa renunti la \"povestitorului\" - e logic ca versurile sale sunt apreciate.
In text sunt cateva cuvinte care se repeta pe parcurs, poate remediezi situatia in acest fel. Nu sunt imagini sau exprimari pretentioase care sa me deranjeze, iar acest fapt aduce o senzatie placuta - lipsa cuvintelor \"mari\" care sa se doreasca a crea textul sau menite sa induca o oarecare atmosfera. Simplu dar nu incordat, poveste si nu povestire. Bun text, dar nu poezie. Aprecierile mele, Bogdan (nu doar pentru text).

Batatorita calea pe care mergi in acest text, Bogdan. Chiar daca inedit prin unele imagini si inchegat ramane un poem despre poem. Preferam un poem in adevaratul sens al cuvantului; o asemenea tratare a scrierii nu ma incanta (in calitate de cititor) decat prin inedit; nu prin proaspat, nu prin discursu-ti propriu, nu prin cutremur - ci prin imagini inedite - caci atat gasesc. Iar poemul despre poem este ca proza fata de poezie: inferioara.

Fără zorzonele, fără vreun discurs căutat sau prețios. Simplu și de efect. Mesaj transmis; totuși mai e pană la poezie.

Inceputul textului imi aduce putin a E.T.A. Hoffmann prin imaginile si etapele care se completeaza reciproc pe masura succesiunii lor in favoarea atmosferei unei lumi; doar ca la tine se mai rup, scartaie, fragmenteaza. Se poate si mai bine, mai legate intre ele. Cat despre ultimele doua versuri... patetice - o spun direct fara menajamente. Poti renunta fara a sta pe ganduri la ele, nu fac textului nici un favor, decat experientei autotului - amprenta lasata \"go on, keep fighting\" - ca o voce a sa, dar deloc in ton cu poemul. Zic eu.

Izvor susurand -
fluturi se-aseaza pe crengi
asteptand seara.

Susurul este frecvent intalnit in acest gen de poezie formand direct o imagine cititorului (si una sugestiva), dar primul vers lasa un gol sau o oarecare neintelegere cu acel \"in frunze\". Deasemenea \"coboara pe crengi fluturi\" vine ca o completare a imaginii primului vers (acea a frunzelor) insa acel \"coboara\" strica mult. Cu mai multa grija si cautare puteai spune ce aveai de spus intr-un mod captivant, nu intr-unul redundant sau stangaci.

Senzatii cutremuratoare, Ioana, de forta si disperare. O frica fundamentala fara un limbaj violent penetrant. Aici e fiinta intr-o situatie fara iesire si sarcasm, sensibilitate fina la grotesc; la tenebrosul si morbidul din viata. In fata mortii spiritul coboara la limita de jos a suportabilului. Doar pe ici pe colo usoare forme de textualism desuet.
Moartea vrea triumful, profita de toate caderile pe care le insoteste. Tragediile cele mai atroce sunt vegheate de farsa \"Moarte…/ sa te ia moartea, Moarte\".

Cat despre desene..., sunt neomenesc de aspre venind de la niste copii!

Textul tau imi aduce mai mult a secventa de \"film\" decat a poezie. Fie e rezultatul unui dicteu automat, fie e o constructie slefuita pe parcursul unui anumit timp, din simplul motiv ca orice \"voce\" a textului lipseste (cat si influenta autorului mai mult sau mai putin prezenta), miza fiind destul de facila si cazand pe efectul cauza-efect. Redundante, fade si ruginite mi se par acele pasaje (valoarea lor aceasta o fi, de pasaje) \"pe margine\" / \"in parc\" / \"pe fereastra\" / \"pe ziduri\" / \"in care\". Imaginile au un oarecare efect, creeaza o senzatie mai mult vizuala, dar in opinia mea textul e lipsit de suflu (poetic).