Raul Dorin Vasile But

Lacul acesta, în care mă scald e mult prea adânc! Nu știu să zbor prin valuri, și lacul mă prinde în brațe; Apele îmi fac cu ochiul și mă cheamă între aripile deschise

Oricând Te-am căutat, mi-ai fost aproape, Cu brațul Tău mi-ai sprijinit avântul, Pe umeri m-ai purtat spre mai departe Când îmi slăbea în încercări, cuvântul; Aleasă clipă regăseam cu

Prin râuri de lumină, Cuvintele, stoarse din gânduri, trecute, obosite, îmbătrânite, zbătându-se, se leagă unele de altele, corăbii de mirodenii pline, prin fiecare secundă uitată, răzbate

Șerpuiesc prin lanuri clipe și cuvinte nerostite, că doar-doar or prinde bine dinspre mine înspre tine, calea nimeni nu le-o tine; printre lanuri despletite se împreună cuvinte, în

Durerea mea în inimă o strâng, Ca într-un teasc în care struguri plâng, Și-acolo, între bucurii și greu, Se naște, în dureri, poemul meu… E picătură din cerescul har, Ce mi-a-nflorit în

Prin marea de Cuvinte, tăinuit, mi-am așezat cuvântul la-ncolțit; udat sunt de cuvintele-n galop, cad în genunchi. Sub ape mă îngrop. Și bobul de lumină ce-l visez, pe brazda

Și Domnul mi-a zis: \"Să deschizi bolți de cer către Mine, Cu sufletul tău luminând ochii celui ce nu vede bine, Aripi deschise să-i dai orbului ce caută cerul, Să-l cauți tu, cum demult,

Copacii mestecă vântul în frunze Și-nmuguresc tăcut, cuvinte alese, Infinitul, se pare, s-a oprit în loc, Cerul albastru, din colb, privegherea o țese; Sarea pământului, dă gust

Iartă-mă, Doamne de scurgerea fără rost a timpului ce-mi picură din gânduri, Am rămas să aștept ca singurătatea să atingă aripa îngerilor și să-i trimită în lume pe bolta inimii

Mă dor secundele ce-și plâng trecerea, tic-tac-ul ireversibil al lăcrimării orologiului în clipe îmi frânge inima… Tremurător simt pasul pe vârfuri de clipe al timpului, rușinoasă

Ce blândă mângâiere mi-ai așezat pe frunte, Aleasă miruire cu iz de primăvară, Ca roua bătrâneții pe tâmplele cărunte Ce-nviorează ruga rostită într-o doară! Adânc resimt chemarea la

Prefă-mă, Doamne-n zi aleasă, În pomi ce înfloresc ușor, Din ochi ce-și picură durerea Prefă-mă-n înger sclipitor, Primește-mă în bucuria ce îngerii-o mărturisesc, Să mă descopăr colț din

La fereastra inimii tale am lăcrimat uitat, În fiecare noapte când visele amare Îți răscoleau dureros colbul veșniciei, sângerând… Tu nu știai că sunt eu, și nici cât de mult mă

M-am cufundat azi în visul de ieri al strămoșilor, năzuind în întâlnirea cu clipele… Am înoptat la marginea orelor și Rugăciunea mi-a redat Timpul; Hristos mi-e alături, mă

În Altar mă opresc uneori, amețit de tăcută mireasmă, Mă visez alergând printre flori, izvorând din petale, aghiasmă, În Altar, doar atunci când slujesc viața mea e aprinsă ca jarul, În

Preasmeritului Ierarh Lucian, inimă din inima Banatului E fierbinte pământul pe care calc, Fierbinte de istorie, Fierbinte de credință… În el, moaștele sfinților morți pentru