Poezie

Din teasc...

Minunatului Părinte Constantin Necula,

1 min lectură·16 februarie 2011

Mediu

Durerea mea în inimă o strâng,

Ca într-un teasc în care struguri plâng,

Și-acolo, între bucurii și greu,

Se naște, în dureri, poemul meu…

E picătură din cerescul har,

Ce mi-a-nflorit în suflet iar și iar,

E rodul viei mele de tristeți,

Mireasmă de lumină-n dimineți,

E darul meu ce-l făuresc deplin

Să-l prea înalț Stăpânului Divin

curat și sfânt. Acolo, ca în teasc,

În inimă, mii de cântări se nasc…

Și-n suspinarea gândului amar

Nu-i loc de vorbărie în zadar,

Ci fiecare bob, e viers duios,

Ce-așteaptă bucuros să fie stors,

Ca mustul dulce, roșu-amețitor

ce-l naște-n bucurie jertfa lor,

Să fie dar, din Darul cel ceresc

Din care cei smeriți se-mpărtășesc…

Din teascul inimii mai cade-un strop.

Sub greutatea lui, zâmbind, mă-ngrop…

001.978

Raul Dorin Vasile But. “Din teasc....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/raul-dorin-vasile-but/poezie/13971770/din-teasc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.