Raul Dorin Vasile But

Vă mulțumesc stimate domnule pentru popas! De asemenea și pentru sfat! Îl primesc cu bucurie!
Toate cele bune și vă mai aștept!

Stimată Doamnă,
aprecierile Dumneavoastră îmi fac cinste și nu cred că le merit...Poemele mele nu sunt așa de profunde, ele vor să treacă dincolo de înțelesuri prin experimentarea concretă a mesajului.Ele spun multe despre propria-mi viață...
Și într-adevăr, chiar dacă pare ingrată și poate nejustificată, misiunea unui preot este minunată, divină...porți în tine dorul după Creatorul Tău, care nu te vrea în Bucurie de unul singur, ci alături de toți cei încredințați spre păstorire!
Când simți asta, nici de bucurat, nici de trăit nu mai poți fără ceilalți. E dăruire! Ca de altfel, toată viața unui preot!
Vă mulțumesc pentru vorbele frumoase!

Dumnezeu să Vă dăruiască Pace!

Stimate Domnule Nanu,
citindu-Vă, bucuria își face loc în mine dând din coadă...
Cu greu m-am putut desprinde de versurile așezate cu atâta naturalețe și dezinvoltură ca să compună unul dintre preareușitele poeme în formă clasică pe care mi-a fost dat să le citesc pe site în puțina vreme de când am venit!
Impresionant!
Frustrant că nu pot a Vă atribui poemului o steluță, deși ar merita mai multe...

Cu prețuire,
pr. Raul Vasile But,
un umil mânuitor de cuvinte
P.S. Parcă mi-e rușine să-mi mai spun așa de când V-am citit poemele și am simțit ușurința în a mânui cu adevărat maiestuos cuvintele...

Dragă Raluca,
mulțumesc pentru apreciere și te mai aștept cu versuri calde, ca pâinea făcută-n cuptor de mămuca în zi de sâmbătă...

cu drag și dor,
Pr. Raul Vasile But

Da, Bunul Dumnezeu vorbește prin oameni, fie ei preoți, poeți, pictori, oameni care iubesc frumosul și trăiesc frumos!
Poate vom învăța o dată pentru totdeauna că Dumnezeu e Cel datorită Căruia ființăm!
Prin versurile lor poeții pot reforma gândul pierdut al lumii...mă bucur să vă citesc!

Cu drag,
Pr. Raul Vasile But

Cred că orice cuvânt își are rostul său. Cu atât mai mult când este îmbrăcat cu sens și putere, calități care îi dau putere să aducă bucurie celorlalți!
”mi-am vândut sufletul iernii
l-am dat la schimb
cu două-nfrigurări”
Mă face să îmi regândesc valoarea, să nu uit cine sunt și nici ce dar minunat mi-a făcut Dumnezeu!

Cu drag pentru oameni buni cu gânduri bune,
Pr Raul Vasile But

Domnule Igor,
Vă mulțumesc pentru șlefuirea colților dumneavoastră, deși tot glas de lup răsună(o spun râzând, nu jignind!Chiar nu știu cum se pun caracterele pentru zâmbet, cum la fel, nou fiind pe site, n-am știut să încadrez bine textul care a născut discuțiile noastre)dar cred că m-ați înțeles greșit! Eu nu sunt un om care să nu accepte că a greșit, să nu știe că este imperfect, stăpânit de neajunsuri, cu atât mai mult nu sunt omul care să folosesc metoda ”pumnului în gură” pentru cei care mă contrazic! Așa cum ați remarcat, fiecare om gândește cum vrea și ce vrea!
Problema era următoarea, legată de textul deja prea mult discutat: eu când vorbesc de Dumnezeu, vorbesc cu respect, și asta nu din teamă, ci din prea multă dragoste, și mi-ar fi făcut plăcere să observ respect(nu se acceptă respectul din complezență!)față de Creatorul Universului și din partea celor cu care sunt implicat într-un dialog! Nu e numai părerea mea!...
Nu vă detest, nu sunt omul care să deteste un alt om , dar atunci când cuvintele sunt ”aruncate” greu peste credința cuiva, atunci sunt puțin mai categoric, deși știu că nimic nu poate schimba un om decât voința lui, peste care nici Dumnezeu, arbitrarul Dumnezeu nu intervine! Asta pentru că ne respectă alegerile, și mai ales pentru că, pe lângă suflet, ne-a cadorisit și cu liber arbitru.
Cât privește afirmația mea, pe care mi-o asum, că preoția se transformă, pe zi ce trece în altceva, asta nu înseamnă că toți preoții sunt așa cum i-ați prezentat dumneavoastră! Cum orice societate sau instituție are scursurile, rebuturile ei, așa cred că este și preoția! Dar trebuie să înțelegem că mesajul Evangheliei, nu poate fi pervertit de slujitori, cum nici sfințenia lui nu depinde de a slujitorilor! Mesajul este sacru pentru că vine de la Iisus Hristos, (unul din multele Peronaje ale Bibliei dovedite istoric!, că tot spuneați că nici un eveniment din Biblie nu se poate demonstra), cum și sfințenia Bisericii rămâne în veac, chiar dacă unii dintre slujitori uită misiunea lor!
Nu de a înrobi sau de a prosti masele, ci de a le lumina și elibera din egoism, patimi, răutăți...

Multe ar fi de spus, dar mă opresc aici!

Numai bine.
Pr. Raul Vasile But

Stimate Domnule Sibiceanu,
vă mulțumesc pentru gândurile bune și liniștoare, în același timp, legate de dorința mărturisirii lui Dumnezeu în fața oamenilor...
Vor mai fi printre ei și cei care se lasă cuprinși de ”pace”(a se citi răutate, ură) doar când aud cuvântul atât de drag nouă, respectiv Dumnezeu!
Am vrut să văd, prin intermediul textului meu slăbuț, ce atitudini și sentimente naște citire lui în sufletele unora. A fost un test care văd că naște discuții...păcat că nu din cel mai curate!
da, Dumnezeu există, dar nu-L poate simți decât omul care mai are suflet...

Dumnezeu, Izvorul Înțelepciunii, să ne ajute!

Cu stimă,
Pr. Raul Vasile But

Stimate domnule,
îmi cer iertare cititorilor și editorilor pentru polemicile acestea, pe care le clamați ca fiind împotriva ideologiilor religioase care sunt nu știu cum...De asemenea, îmi pare rău să văd răutatea și lipsa de bun simț(cam repede ne aruncăm la tutuit, stimate domn, mai înainte de a avea permisiunea cuiva! Nu trebuie să fii credincios ca să știi de respect!Sau dacă-L scoatem pe Dumnezeu din viață scoatem și respectul? O dovadă în plus pentru domnul Duma să vadă că sentimentul religios nu este retrograd!)si asta nu e atac la persoană ci o părere la părea dumitale!
Ați spus că am încadrat acest text prea ușor la secțiunea eseu și că este slab întocmit! Unde am făcut afirmația că este un text foarte bun, fără cusur și că intelectualii de teapa dumitale vor fi mulțumiți de calitatea celor spuse? Uiți că suntem pe un site-atelier de creație, în care fiecare are dreptul să împărtășească trăirile lui celorlalți, iar cei care nu sunt de accord cu ele, nu au nici o obligație în a le parcurge. Sau situl acesta a devenit unul de polemici? De fapt așa se vede frustrarea dumitale și a celor ce gândesc la fel în fața lucrurilor pe care nu aveți cum să le înțelegeți, pentru că sunteți prea culți pentru ele…Îmi cer iertare!
Arunci cu afirmații puerile despre Dumnezeu, care arbitrar ar arunca pe unii în rai iar pe alții în iad! Arbitrar este să nu cunoști bine un subiect și să pozezi drept atotcunoscător! Dacă ai fi citit puțin despre Credința Creștină(este o condiție pentru a putea vorbi despre un subiect, ca să nu vorbești după ureche!)ai fi observant încă de la Creație, care nu a apărut din nimic și fără intervenția cuiva(eventual încearcă să spui casei să se facă singură. Asta chiar ar fi o descoperire super tare!) că Dumnezeu este Bunătate și Dragoste deplină, care nu vrea răul nimănui(pentru exemplificare, puteai citi Cuvântul Scripturii!) El, ca Judecător îți dă libertatea de-a allege binele sau răul, și tot pe El îl invinuim că Drept fiind, pedepsește pe cei care greșesc? O fi că un părinte este înapoiat, rău și incult dacă, din dorința de a-și învăța pruncul, pedepsește cu dragoste părintească, de altfel, pe pruncul care a greșit?
”Cum să-i spun eu părinte, copilului meu (dacă voi avea chef să fac unul) că dumnezeu a luat o mână de țărână, a suflat peste și a plămădit astfel prima pereche de oameni?” Tot așa, domnul meu, cum îi vei explica sub ce formă există, ce îl tine în viață, ce îi tine în viață ființa și de ce, la un moment dat, viața nu mai e?
Apoi, la înșiruirea de cuvinte acuzatoare la adresa Bisericii ce pot a răspund altceva decât că iar ai intrat pe un teren despre care habar nu ai! Din nou îmi cer iertare, dar se vede de la o poștă asta, și nu cred că pot fi învinuit că remarc! Biserica e de vină, preoții sunt de vină etc. Cred că dacă nu era Biserica, nu apărea arta, cultura(primii pictori, sculptori, poeți și scriitori au apărut în Biserică! Ca să nu mai vorbim de prima carte în limba română, care a fost abecedarul multor români, din care ai apărut dumneata, dintr-o data, cel mai deștept!)
Biserica nu a pornit războaie, ci oameni ca dumneata, cărora nu le plăcea să asculte de nimeni și de nimic, au implicat Biserica în lupte omenești! Și de oameni ca dumneata istoria nu duce lipsă!
Vezi, cam asta se poate naște din polemici pe care le naști din dorința de a arăta altora credința personală! De aceea, domnii editori ți-au clasat postarea la offtopic, pentru că nu avea nici o legătură cu forma textului, ci cu conținutul! Ești dumneata în măsură să-mi impui în ce fel să gândesc? Ce ai fi putut face era să intervii pertinent la greșeli de ortografie, la așezare în pagină, la stil et. Nu la conținut!

În rest, apropierea de domni puși pe harță și mai multe comentarii pe textele altora decât cu postări proprii, gen Duma, mă face să mă rog Acelui Dumnezeu învechit de care vorbești flegmatic, Dumnezeu care te tine în viață că vrei sau nu vrei să crezi, să te ajute să-ți înțelegi viața, rostul tău pe pământ, finalitatea mandatului de aici etc. , dar și să poți accepta textulețe ca acesta drept dovezi ale libertății de exprimare ale fiecărui om, chiar dacă mai puțin ”intelligent” decât dumneata!
La final aș fi vrut să vă spun Dumnezeu să vă ajute, dar pentru că dumneavoastră nu credeți în nimic, vă zic nimicul să vă ajute! Am greșit?
Numai bine.
Pr. Raul Vasile But

Cred, cu adevărat că atunci cân stiloul atinge hârtia apare scrisul, dar când Dumnezeu atinge sufletul, apar astfel de gânduri care te-ar face să rămâi pe veci un om cu suflet...
El Zorab-ul trupului nostru pieritor, care nu trebuie să moară!

Din inimă, felicitări!

Voi citi pe mai departe gândurile așezate blând de Dumneavoastră pe site, cu bucurie neprefăcută

Dumnezeu este al celor blânzi și curați cu inima!

Pr. Raul V. But

”Dar omul a dezvoltat arta atacului surpriză”...
Ce versuri adevărate și ce viziune deschisă în a vedea concretețea stării depărtate a omului de sentimentele înălțătoare ale Începutului...

Frumoasă sintetizare a celor două povești prin propria participare!Aș vrea să Vă pot oferi o steluță măcar, deși textul, fără subiectivism, ar merita mai multe! Aduce răspunsul unor treceri prin viață ca prin povești puse unele lângă altele...

Cu prețuire,
Pr. Raul Vasile But

Frumoasă curgere a versului, frumoasă întăinuire a mesajului creștin, simțit prin cuvinte...

Pentru cei curați leac, pentru ceilalți, blestem!

Aș remarca strofa a treia, care poartă în ea zisa românilor cu frică de Dumnezeu și cu prețuire pentru rodul pământului, că pâinea e chipul lui Dumnezeu...Găsiți aceste cuvinte într-o formă asemănătoare la Zorica Teodosia Lațcu.

Felicitări!

Pace și binecuvântare!
Pr. Raul Vasile But

Un text minunat! M-a transpus în vremea copilăriei, când totul era viu, nu doar amintire...
Plin de liniște și durere, în același timp, o simfonie de gânduri curate adunate în cuvinte pornite din trăiri, din inimă...
”Într-o zi toți vom fi acasă și ne vom îmbrățișa”...

Dumnezeu să Vă dea timp de scris, că har aveți destul!

Cu prețuire,
Pr. Raul Vasile But

Dragă domnule Duma,
am citit postarea dumitale și dacă ar fi să înțelegem libertatea de exprimare drept o calitate a celor care mânuiesc cuvintele, cum îmi place mie să spun, atunci nu ne-am speria frustrați că se face propagandă religioasă printr-un text care poate releva felul de-a gândi sau de-a vedea viața a cuiva. La fel se întâmplă când scrii poeme sau orice altă formă de text, în care ce ar fi dacă am pune ban pe cuvântul Dumnezeu, divin, sfânt, cer, înger, aripi, veșnicie, pace etc. și lista poate continua!
Cât privește strigătul disperat al domniei tale: ”pe unde or fi editorii?” mi se pare pornire plină de răutate, nejustificată împotriva gândirii libere a cuiva, care la fel ca dumneata, care clamezi dreptul de a gândi liber, are același drept! Sfatul meu: nu citi ce nu-ți place și lasă pe alții să-și bucure sufletele și să le hrănească cu Adevărata Mâncare- Cuvântul despre Dumnezeu, care ne arată cine suntem cu adevărat.

Altfel, nu mai comentez părerea dumitale, dorind să califice alții intervenția
deloc pertinentă la textul meu!

Pr. But

Și încă ceva ce se cere a fi spus:de răscumpărat nu poate fi vorba în ceea ce ne privește, pentru că Răscumpărătorul Iisus Hristos a făcut-o cu scump Sângele Său vărsat pe Cruce! Poate doar să înțelegem greșeala și să schimbăm răul în bine! Mai întâi în noi, și apoi în ceilalți...

Apoi, mi-e teamă că încet, încet, de teama responsabilității, până și noi preoții, vom fi tentați să tăcem! Și atunci, cine va chema omenirea la a-și recunoaște Creatorul, dacă până și conștiințele vor fi cuprinse de amorțire? Uităm însă că atunci când chemăm la Dumnezeu pe oameni, nu vestim un mesaj în nume propriu, ci în Numele Lui Dumnezeu, noi neluptând împotriva oamenilor, a trupului și a cărnii, cum spune Marele Pavel, ci împotriva duhurilor răutății care sunt pe cale să pună stăpânire pe lume mai mult decât în trecut...

Dacă voi veți tăcea, zice Cuvântul, pietrele vor striga!...

Cât de minunat este să fii cu Dumnezeu și să nu mai trăiești tu, ci Hristos să trăiască în tine!...

Pace și putere în mânuirea cuvintelor!

Același

Stimate Domnule Aurel,

Mă simt onorat și Vă mulțumesc pentru că ați parcurs gândurile unui umil preot de țară, pe umerii căruia încă mai apasă povară deloc ușoară a datoriei de a sluji curat și deplin Celui Care a pus în noi suflare din Viața Lui, și Vă mărturisesc că de multe ori gândesc asemeni Dumneavoastră! Ați remarcat foarte bine carențele multor slujitori, care uită mult prea repede la ce s-au înhămat atunci când au răspuns chemării Lui Dumnezeu, aceea de a fi vestitori ai Lui înaintea oamenilor. Mă doare sufletul să știu că este cât se poate de adevărat că mulți îl folosim pe Dumnezeu drept bau-bau, însă tot atât de adevărat este că de multe ori, membri Bisericii, adică fiecare dintre noi, uităm cât este de important Dumnezeu pentru viața noastră, și ne complăcem în a crede că orice am face, El ne iartă. Iar când cineva îndrăznește să ne mai aducă aminte că Dumnezeu este și Drept, pe lângă faptul că este Bun, Înțelept, Înțelegător, Blând…
Apoi, este cât se poate de adevărat, am spus-o și o voi spune mereu, că în preoție, ca și în orice altă slujire, nu se mai pune deloc accent pe vocație! Preoția vocațională va fi (dacă nu a fost deja) înlocuită cu preoția-meserie, sursă de câștig trupesc, nu sufletesc…
Mulți folosim preoția pentru a ne vesti pe noi înșine, și nu pe Cel care este Creatorul tuturor, și apoi mulți facem din preoție un teatru ieftin, de doi bani, cu care credem că putem aprinde suflete…
Nu judec pe nimeni, mai ales pentru că judecata este apanajul Judecătorului , însă mă văd de multe ori pe mine om, supus greșelilor, dar care am fost chemat și folosit de Dumnezeu la un lucru așa de măreț, și mă simt nevrednic… Dar pentru că El, Dumnezeu, așa a voit, să lucreze pentru oameni prin oameni, trebuie să înțelegem că acuratețea mesajului și sfințenia lui, ca de altfel și a Bisericii, nu este data de slujitori, ci de Izvorul Sfințeniei, care este Hristos!
Cu atât mai mult sunt mai dator și suntem datori să oferim dragoste, pentru că am primit la rândul nostru Dragoste!
Apoi, nu se poate să nu mă bucur să văd oameni de statura Dumneavoastră(chiar dacă nu Vă cunosc personal, cuvintele spun mult despre cel care le stăpânește) care pot schimba pe cei din jurul lor în bine! Este și aceasta o chemare a lui Dumnezeu, pe care nu o face oricui!
Răspândiți Lumina, credeți în Lumina Hristos și învățați și pe alții să facă la fel, să rămânem în Viță, după cum ne îndeamnă Domnul nostru, ca să ne putem împărtăși din viața ei și să aducem rod!

Pace și binecuvântare!
Cu dragoste,
Pr. Raul Vasile But

Foarte bine spus! Cuvântul e o armă, nu o boală!