Poezie
Medievală
1 min lectură·
Mediu
Sunt trubadurul rătăcit prin veac
Și-am să vă zic în hang de alăută
Un cântec împletind blestem și leac;
Vă voi rosti Balada Neștiută.
Sunt aprig, tânăr, gândul mi-i rebel,
Călare vin de ieri zorind spre mâine,
Gonit dintr-un castel spre alt castel,
Eu cânt doar pentru vin și pentru pâine!
Că pâinea-i rodul bobului de grâu
Pe care Cel din slavă-și lasă chipul
Mai luminos ca aurul din râu
Pe care îl ivește-arar nisipul...
Și vinul poartă-n el un legământ,
Cu adevăr să-ți ude buza arsă.
E sângele Graalului cel sfânt
Ce pentru voi și pentru mulți se varsă...
Iar împreună, pâine și cu vin,
Ce foamea-ți sting și setea-ți sting sub haină,
Îmbină mistic trupul cel divin
Cu care ne împărtășim în taină.
Sunt trubadurul rătăcit prin veac
Și-am să vă zic în hang de alăută,
Un cântec împletind blestem și leac.
Vă voi rosti Balada Neștiută!
Iar când s-o stinge ultimul acord,
De v-a plăcut cumva, aduceți darul
Și-acestui trubadur venit din Nord,
Să-i frângeți pâinea, umpleți-i paharul!
N.Lunca
0128689
0

Nu ar suna, oare, mai bine dacă ați rezolva acea neconcordanță dintre modurile verbelor din ultimul vers?