Raoul Savos

Regasesc acelasi stil de acum multi (10?) ani. Aceeasi tristete pe care initial as fi zis-o metafizica, dar apoi, recitind, resimtind, realizez ca e o tristete care exsuda din adn-ul tau. Virusul care iti provoaca aceasta traire, e incorporat in tine. Cum o fi intrat? Poate stim, poate nu vom sti niciodata. Dar de iesit nu cred ca mai poate iesi. E ștampila ta de poet.

Multumesc, Mihai, pentru vizita si ganduri! Ma bucur ca exista ecou!

Atunci cand nu poti cuprinde un obiect sau traire, fie el Iubirea, singura optiune este sa-i faci o proiectie, sa-i reduci dimensiunea, sa-l radiografiezi.
La urma urmei, care pamantean poate spune ca a cuprins cu viata sa, Iubirea?

:)

Multumesc de vizita, Alex!

Daca typo=greseala de tipar, atunci ¨masur¨ nu e un typo. E utilizat in Ardeal, are accentul pe prima vocala si apare in multe alte creatii (Blaga, de exemplu).

S-ar putea sa ma exprim mai greu, numar multi ani de cand n-am asternut nimic pe ¨hartie¨. Nu stiu ce m-a apucat fix acum!

Toate cele bune!

Comentariul meu e un gand pe care ti l-am lasat in contul meu...Te rog sa il iei de acolo!

Abia acum citesc acest poem, aceste intrebari, reintrebari si sfasiere. Iti rescriu cu inima deschisa aceste puternice vorbe crestine: \"Cine cauta sa nu isi inceteze cautarea pana ce gaseste, si cand va gasi, el va fi uluit\".

Iti multumesc pentru vizita si pentru ganduri. O veche metafora imi spune \"de ce sa fii fericit cand poti sa fii trist?\"...Am citit profilul tau, vreau mai multe texte scrise de tine.
Sa ai mult succes pretutindeni!

Hai sa vorbim nimic! Pacat de timpul irosit. Afirmatiile din comentariu sunt gratuite. In privinta stelei cazatoare, autorul n-a facut nicio eroare stiintifica. Puneti mana si mai cititi despre haos absolut si haos lagrangian, ca sa intelegeti ce se intampla cu cometele... In rest, toate cele bune. Sa avem grija sa nu intram si noi in deriva.

Nu inteleg de ce, ultimele doua texte postate au fost trecute la Atelier. Este foarte posibil sa se fi rasturnat criteriile de valorizare a textelor: cele agramate sa primeasca stele verzi, iar celalalte sa fie trecute prin \"subsoluri\"...

Draga Andreea, iti multumesc pentru vizita. E intr-adevar un dialog in acest text. O poezie scrisa de el, un regret al celor doua tarmuri care se desprind unul de celalalt. Apoi o scrisoare a ei, in care apare lupta cu timpul, cu oamenii, cu Dumnezeu. Si asteptarea...
Cred ca, poezia a devenit in ultimul timp un concept mult mai general, mult mai liber si (de ce nu?) mai mereu plin de dualitate.
Raoul

Eugen Suman are uneori aparenta unei domnisoare in etate, care este in vadita lipsa...
Daca ar avea si niste argumente, ar fi mai demn de crezut!

O alta dovada ca trairea poate fi pusa in forma fixa, fara a-i atenua intensitatea, nici esenta! Sunt imagini care corespund viziunii mele poetice!
De-abia astept ca \"mirarea\" sa se transforme in \"uimire\". E ceva mult mai desprins de pamant! Dincolo de el!...Si uimirea sculpteaza in piatra...

Te-am descoperit acum, dupa atata umblet si intr-o intamplare (am sa-ti spun odata...). Scrie! Acum ca stiu ca existi, trebuie sa scrii si pentru mine!

Domnule Suman, poezia nu este altceva decat suflet...indiferent de forma, indiferent de mesaj, sau de ani...Pacat ca faceti teorie literara si va departati de esenta actului creator...Oricum, aceasta discutie este incheiata. Va doresc multa lumina!

Draga Madim, nu voi modifica acest text. Consider ca el a iesit din mine intr-un fel independent de mental, asa ca un fard pe care i l-as aplica nu ar face decat sa umbreasca ceea ce el reprezinta.
Cred in faptul ca orice act de creatie trebuie sa ramana detasat de minte, care este incisiva si deloc formala. Consider ca prin creatie, se face formalizare in sensul cel mai propriu, si deci libertate...

Acum, cand stiu ca esti...lucrurile nu vor fi mai simple, pasarile nu se vor scufunda in mare...o intamplare a fiintei!
El te-a dat cu tampla de stele, mult mai curand...ti-au ramas cuvinte de scris...dinspre fluviu spre delta, dinspre sete spre coaste...ai sa scrii si pentru mine...

Stimata doamna Emilia Constantinescu, imi pare nespus de rau ca nu ati reusit sa intelegeti sensul mesajului meu...Afirmam ca Matematica ofera un model al generalitatii...Plecand de la acel 1+1=2, pe care l-ati invocat, spuneam ca exista structuri algebrice (inele de caracteristica 2) in care 1+1=0 (si uimitor, aceste structuri sunt mai usor de gasit decat cele in care 1+1=2). Implicatiile acestor structuri algebrice sunt multiple: unicitatea dreptei prin doua puncte NU este asigurata! In plus se introduc punctele de intersectie pentru drepte paralele...Toate aceste lucruri nu trebuie sa ne sperie constientul, ci sa ne sporeasca puterea intelepciunii si uimirii in fata Armoniei si complexitatii Universului. Existenta punctelor de intersectie a dreptelor paralele, (punctele ideale) face o trecere inspre aceasta generalitate a lucrurilor din Univers, subliniind in plus faptul ca cele mai diferite sisteme au in fapt o esenta comuna...
In al doilea rand, ce intelegeti prin dimensiune? Punctul euclidian, stimata doamna, are dimensiune: el poate fi privit ca origine a oricarui spatiu vectorial, si deci are dimensiunea 0 (lucru deloc neglijabil).
Ceea ce trebuie sa retinem din tumultul de informatie este tocmai lumina dupa care am fost creati. Pitagora afirma ca credinta este fidelitatea fata de ceea ce suntem noi in esenta...Muzica face o reconversie a sufletului dinspre macro spre micro, regenerand astfel procesul primordial de creatie.
In ceea ce priveste citatul relativ la limbaj pe care l-ati dat mai sus, eu impartasesc o cu totul alta opinie: limbajul NU caracterizeaza fiinta umana (nici valorile acesteia) intrucat exista stari de constienta care nu pot fi asociate vreunui limbaj...In acest caz cuvintele devin entitati pur formale...Vreau sa va intreb: nu ati avut niciodata trairi care sa sublimeze cuvintele? Trairi care nu se pot exprima in mod coerent utilizand instrumente de limbaj? Ei bine, cred ca acum stiti la ce ma refer...iar acesta este motivul pentru care consider ca limbajul este specific fiintei umane dar nu o caracterizeaza...
Astept in continuare, cu mult interes, gandurile dumneavoastra!

Pana acum nu am stiut! Acum, ca stiu, lucrurile nu sunt altfel, ochii tai cauta in departari...Florile si apele sunt privite doar in zbor...O vreme a cantecului a trecut...Zborul sa nu te nelinisteasca...e doar o schimbare a formei...iubirea ramane neinchipuit de sus!

Există trăiri care dinamitează creierul...cuvintele își asumă atunci o logică generală (logica sufletului) și își pierd coerența...Fără a avea nevoie de cuvinte, trupul uită de el, face gesturi care vin de sus, se abandonează...Libertatea sufletului e mai puternică decat instinctul supravietuirii...

Amandoi avem o slabiciune pentru coaste...fie ca intelegem acelasi lucru, fie ca sufletele noastre zboara in patru zari...incearca sa redai lumii un strop...o vei transfigura...
Et de t\'embrasser, avec mes cotes j\'ai voulu...sa ii multumim ca a existat pentru noi!