Nu-mi plange scrisul,mama
Ca toate cate-s scrise
Ne poarta inainte,
Da,din trecut ne cheama...
Nu-mi plange anii,mama
Ca anii-n zborul lor
Ne-nvata sa fim vesnici
...Se isca linistea ce mangaie umerii garboviti de geamatul atator desfrunziri...Adancurile mintii mai lumineaza secundele care au nins peste tample si au incins palmele. De deasupra norilor
Întâmplă-mi un cerc din jăratec şi noapte
Ia timpul ca semn şi visează-mă număr;
Iar praful secundei adoarme-l pe-un umăr
prelins în lumina
copacii fug de mine sau ma-nclin?
dintr-un fruct, vesnicia a luat-o la pas disperata,
juram ca-ndaratul secundei e toamna
si ca, deosebindu-ma de mine o iubeam,
pana cand totul s-a
Mă îmbrac în trecut si mă strig:
Karenina!
De peste tot peronul se incheagă -
hohot negru
risipit
pe albul gandurilor, paşilor...
îmi arată umbra pe care voi
Marginea lumii,marea,tu si eu...sfidand anotimpurile reci,curgerea dureroasa a timpului si a lacrimilor si a ploilor ce sting focurile atator iubiri...
Sa-mi mai ramai aproape! Pret de
Ha, ha, m-am maritat degeaba:
ma-mbat cu-aceleasi stele,
pe iarba arsa parca
de stropii care-mi cad-
segmente de inele-
si simt scrutandu-mi trupul
pluralitatea lumii...
Camarile
E prea devreme toamna si ochii se inchid,
toate se duc si nimic nu se-ntoarce;
la tarmurile mintii, dupa razboaie in alb
sperantele-si ingroapa ranitii de vii...
impuscati de adevaruri
Faclii la orizont -
aceste ganduri
ce ard sa ne topeasca
pana cand
ne vor scapa
si-atunci...
doua ecouri-noi,
spre cer curgand
ne vom renaste:
frunze
de nuc
si de cuvant,
din nori...
Si
dimineața e galbenă,
iubirea e albă - noroc cu zăpada mi-am zis - după vreme,
și fluturilor le-au crescut scări, fântâni și pervaze
amintirile sunt roz,
știu și ele ar fi putut să doară mai
Respira-ma...
apoi
\'\'acelasi\'\'- tu
mai stinge-mi
setea de sarut
cu un cuvant
prelins sub pleoape-n
ritual soptit.
Si fugi...
Vei obosi sa-mi ningi
chemari?
\'\'departe...dor\'\'
...
RS