Poveste de iarnă

Te uită cum ninge-n decembre...Toată stare e prezentă...frumos...tare frumos!

O glisare fină de la \"luminile măcinate de clipe\" trecând prin \"veșnicia încuiată în tine\", o ardere ca pre-gătire a cinei de taină, până la \"dorința ce ninge în priviri\". În umbre de cetini și aburii amintirii se developează nașterea dorinței curate a inimii sugerate prin însăși asocierea cu albul și frăgezimea ninsorii. Este dorința-colind, dorința ce adie în proximitatea nașterii Domnului...

Fortat si comun.

Viorel,
Bacovia si decembrie \"de uita cum ninge\"....
multumesc pentru popas si semn.

Florin,
un anotimp al introspectiei si poate chiar al miracolului
multumesc pentru alaturare si comentariu.

Emilian,
comun, poate... dar si fortat... cam pretentios spus, pentru o experienta de citiva ani traita in Predeal ia cabana \"fulg de nea\". (ce zici?)
multumesc pentru atentie si parere.

drag - Ralu

Ralu(ca),
o poezie cu parfum albastru, de pastel, construită atent,în trepte, rotundă, ca o amintire continuă.
cu prietenie,
p.parvescu

M-ai ghicit... o poezie trebuie să fie rotundă (ca să te \"închidă în ea\"), în trepte (să te \"fure\") și bineînțeles cu \"parfum\"... să te ademenească.
Mulțumesc pentru apreciere și dă-mi voie să îți spun:
Bine ai venit pe Agonia!
Am citit textele pe care le-ai înscris și le găsesc aproape de sufletul meu.

cu aceeași prietenie
Ralu