Poezie
La capul bunei sperantei
solilocviu pe marginea lunii (\"totul pe roșu\")
3 min lectură·
Mediu
sa nu ma faci bine vrajitoareo
sa nu cumva sa ma descinti cu piei de sarpe
si ochi de broaste neimperecheate
m-am imprietenit cu boala, o plimb prin parcuri
ne tinem de mina ca doi batrini care stiu
ca doua flori care se apleaca pe mormintul poetului necunoscut
ca o boala si fericitul ei cistigator la 6 din 1789
asa ne plimbam noi prin tablourile ultimului act
semnind in fiecare seara declaratia de dependenta
sa nu ma mai suni seara mama
nu am nimic sa iti spun diferit de seara trecuta
in care nu m-ai sunat din nou la cerere. la cererea mea
as intra din nou in tine mama, sa ma nasti incetul cu incetul
sa imi traiasca toti bunicii, sa se sperie matusile
sa fiu spalat de singe cu rachiu ieftin
sa sar din maternitate direct intr-un examen de admitere
in care sa scriu fara sa ma opreasca nici naiba
sa beau bere cu seful de comisie, sa il plesnesc peste cap
sa ii spun, vezi ma boule ca se poate ?
sa nu ma trezesti ceasule
azi dorm cu cearsaful tras peste fata pe o masa alba
cu studenti intirziati si moase comunale satisfacute de pensie
azi am bilet doar dus la Alexandra , spectacol unic si sublim
sunt teatrul foarte mic visind Bulandra, sunt albul de pe fata mea de mim
sa nu mai suni doar stii ca e degeaba, nu ai nici limbi nici baterii
satin am cumparat noi amindoi aseara. Te-am asteptat sa vii...
un rest de vodca , atit mi-a mai ramas.
Nu mult. Doar cit ramine cind beau un om si-un ceas
sa nu ma iubesti iubito
minciuna-i calul meu din trestii, furtunile albastru paravan
sunt ce-i mai bun in sapte bestii, sunt marea furtunilor din an
am sa iti spun firesc ca mai gresim, curind
in timp ce noi ne minunam , arzind
dar tu sa nu ma ma mai iubesti, eu sa te dor
sa ma dai de pomana vinerea la poarta manastirii
putin cite putin s-ajung pe masa tuturor
sa invirtim intr-o padure inventata gratarele si micii
si-apoi sa disparem in singurul ramas izvor
sa ma renegi ca pe-o lacusta inutila
sa te prefaci ca nu am fost, ca tot e inventat
sa ma saruti iubind, apoi din mila
la trecatori tu sa le spui ca sunt plecat
sa ma izbesti de un perete de fantasme
ca pe-un pian ce cinta deodata fals
ca pe o carne-uitat\'n soare cu miasme
apoi sa ma saruti si sa ma iei la vals
sa nu ma mai imaginezi, tristete
am sa te platesc in depresii tratabile cu pastile
am sa te arunc pe malul unui ocean fara nici un catarg
nu ma mai pot lega, vezi. vezi , VEZI ?
inchide macar ochiul galben din frunte cu care imi pazesti somnul
inchide radioul din masina, inchide usa la camara, inchide CEVA
tristete
cum sa te mai scriu ? ce caractere sa folosesc ?
Пару дней назад у друга была схожая ...
Führen wir nicht oder nicht mehr - jetzt gebraucht vorbestellen
Is not a trick your senses\'s all deceiving
Moi non plus ? intelegi? Moi NON PLUS !
sa nu mai vii ingere
ar fi prea multe fluturari de aripi in plus
la capatul lumii se cade ingere
la capatul meu de lume
nu se mai cade
sa iubim.
054.945
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Tudor Ciornei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 557
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 64
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Tudor Ciornei. “ La capul bunei sperantei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-tudor-ciornei/poezie/62049/la-capul-bunei-speranteiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ILa capul bunei speranțe așteaptă deznădejdea să termine de curs, să facă loc unui izvor de amintire ..
Furtună de stări neîncepute, neterminate, furtună de dureri si vise, furtună care prinde în vârtejul ei nebun pe oricine aruncă o privire, și stârnește anacronisme anacronisme sentimentale ..
Furtună de stări neîncepute, neterminate, furtună de dureri si vise, furtună care prinde în vârtejul ei nebun pe oricine aruncă o privire, și stârnește anacronisme anacronisme sentimentale ..
0
SCDistincție acordată
...Atestăm aici o reluare a temei din \"Să nu mai vii, îngere\", motivul carieia - invocat literalmente în ultima strofă - amplifică ținuta emotionantă a mesajului poetic, factor ce nu poate să nu rănească firile sensibile. De fapt, întreaga operă semnată de Radu Tudor Ciornei constituie o sferă semantică, în care ideile - de regulă, încifrate în simboluri originale, având și un caracter eliptic - converg suplinindu-se armonios, ca să prezinte o stare de spirit cu impact afectiv, iminență insa, după cum știm, nescontată. Este ceea ce sesizăm și în textul de fată: drama conștientizării unei condiții umane, impuse de circumstanțe atât obiective, probabil, cât și subiective, drama naturii umane cu valoare intrinsecă. Da, de ce s-ar mai aventura să se implice \"vrăjitoarea\", dacă \"boala\" (a se citi: \"obsesia cuvintelor\"?), cu vechime in timp (\"ne tinem de mina ca doi batrini care stiu\") a devenit necesară, indispensabilă (\"semnind in fiecare seara declaratia de dependenta\")? De-a dreptul copleșitoare, cu un grad sporit de sugestivitate, remarcăm și expresia metaforică - din contextul \"prieteniei cu boala\" - ce ține de sinteza eului antrenat in actul artistic (\"ca doua flori care se apleaca pe mormintul poetului necunoscut\")...
Am putea continua...
Cum să inchei aici însă așa, încât să nu par grandilocventă? Una din solutii ar fi să declar: te vom da \"de pomană\" și nu numai \"vinerea\"! :) Dar...pentru că așa a vrut Dumnezeu: să ajungi tuturor, precum au ajuns, în Joia Mare, cele cinci litii proliferante, tuturor flămânzilor...
Am putea continua...
Cum să inchei aici însă așa, încât să nu par grandilocventă? Una din solutii ar fi să declar: te vom da \"de pomană\" și nu numai \"vinerea\"! :) Dar...pentru că așa a vrut Dumnezeu: să ajungi tuturor, precum au ajuns, în Joia Mare, cele cinci litii proliferante, tuturor flămânzilor...
0
MM
simetria emotiilor, copil si matur, student si profesionist, ganduri limpezi...si semana si cu lumea mea... la capul bunei sperante, singuri, vedem lumina eugeniei :)
0
AMDistincție acordată
Am remarcat versurile, cu toată admirația pentru brainstorming-ul poetic pe care îl creează:
ca o boala si fericitul ei cistigator la 6 din 1789
asa ne plimbam noi prin tablourile ultimului act
semnind in fiecare seara declaratia de dependenta
Un poem mare, un poem total. Un poem care își întinde rădăcinile dincolo de toate \'țările nimănui\', un poem fără termen de garanție.
Felicitări!
0
\"la capatul meu de lume
nu se mai cade
sa iubim.\"
la capul bunei sperante se cade sa aprid o lumina