radu stefanescu

presupunand ca te adresezi, mai mult sau mai putin substantial, autorului, iti raspund cu aceeasi precizie ca domnul de mai sus: de ce scriu oamenii in general, sigur, habar n-am; de ce prefera comunicarea verbala extazului unui sarut sau sinceritatii unei flegme, nici atat; plecand de la premisa (probabil, optimista) ca as apartine umanitatii, ma tem ca nici despre mine n-as putea spune mare lucru. tot ce-mi amintesc e ca vrajeam pe net o tipa cu veleitati poetice, care, probabil exasperata de golaniile pe care i le debitam, mi-a dat un link de club literar, unde m-am grabit sa debutez (din perspectiva actuala, catastrofal) grabind astfel in mod providential (sau cine stie) sfarsitul amorului nostru - ceea ce ma face sa dau vina, in cazul meu, tocmai pe imperfectiunile speciei. mutatis mutandis, aparitia (chiar daca in coproductie) a copiilor nostri poate fi considerata, la fel de lejer, o alta dovada de iresponsabilitate. de unde si dragostea, adesea la fel de feroce, cu care ne aparam productiile pe saiturile de poezie. asa gandesc acum, si as gandi mai multe, daca n-as fi la birou, unde a gandi e o chestiune ceva mai dificila, voi reveni.

p.s. in final, tipa s-a maritat cu un grec, si a plecat in state, de unde mi-a trimit un mail cu poze.

o soresciană pe gustul meu
doar aș scoate câte ceva, sper să nu te superi pt. sugestii.

Canapeaua noastră cu văi și cu dealuri
cea care nu ne-a întors spatele niciodată
cea care a făcut față atâtor cutremure și insomnii
până la urmă s-a-ndrăgostit
de trupurile noastre
ajungând să le împrumute formele
ori de câte ori
somnul le închiria pentru o noapte.

canapea cu văi și cu dealuri
ai grijă de trupurile noastre
ai grijă de umbrele lor
și nu le lăsa să se ridice
cât timp sufletele levitează prin frigurile unui vis.

cu plăcerea lecturii

leo, am cateva observatii, poate revii candva pe text

"de jur imprejurul inimii" - dupa "i-am tras-o" pare dintr-un film indian, nu merge

"pacatuisem in jurisdictia" - pacatuiseram

"ne-am privit pentru o clipă unul în ochii celuilalt" - ne-am privit in ochi pentru o clipa

"și-am văzut două prăpăstii fără fund, fără dumnezeu, fără dragoste
ca două ceruri subterane cerului, pămîntului și existenței." - cliseic si inutil bombastic; de ce nu "si n-am vazut nimic"

"un camion cu haine de damă" - e neverosimil sa stii ca era cu haine de dama, se deduce oricum ca prostituata a primit rochia de la sofer, in plus, sa umbli iarna in rochie, pe deasupra zambind, e cam naspa

de fapt, toata secventa cu prostituata e neverosimila, pentru ca se intelege ca erati in mers

in rest, si eu am citit cu placere

desi "în absența porumbeilor" pe care am citit-o adineauri, dupa parerea mea, e mult peste...

m-am gandit si eu (nu chiar la modul poetic) la triada banca-farmacie-casa de pariuri (saracie-boala-neghiobie); nonstopuri servicii funerare coming soon.

in calitate de ageamiu in materie, cea mai buna mi s-a parut "paradoxul marilor corupti", urmata de "taria convingerilor mele electorale"
in ultimul vers din ultima epigrama, as zice sa verificati daca prezenta punctelor de suspensie dupa virgula e corecta dpdv gramatical

va urez succes!

partea a doua e trăsnită, gen pasărea dodo, mâța de Chesire, etc, n-avea cum să nu-mi placă; în prima, păreți a vă afla în excerbarea ludicului prin efecte de limbaj, dar îngroșați excesiv, și mă treziți. firește, la recitire. dacă vreți, realitate. pare-a fi și opinia Roxanei, care, plictisită, renunță la majusculă.
ca urmare, rapița oniricului ducându-se dracu, domnul omidă vă sugerează (rânjind - desigur, fără pisică) varianta neutră de mai jos:

odată roxana a rămas să se mai joace într-un vis
(celelalte priveau obosite de la fereastră)
încerca să smulgă niște flori cu părul
făcuse pariu cu un fluture că nu reușește
până la urmă s-a plictisit
lăsându-și pletele să plutească printre vapoare

toate bune

eu unul l-aș vedea tot așa, dar fără repetiții

"mai e și mirosul ăsta
a lume care în sfârșit se împacă
a prea multe frunze în cale
a ceață și-a focuri pe dealuri
a tine când zâmbești"

în rest, n-am ce să-i reproșez...
cu plăcerea lecturii

Otilia, desi subiectul e departe de a fi epuizat, ma bucur ca, intr-un fel, am ajuns la aceeasi concluzie. oricum, eu nu vad in aceste mici conflicte de orgolii ceva reprobabil, dimpotriva, semnul ca spatiul e inca viu. in materie de criterii estetice, pacea universala e sfarsitul. sper sa revin candva cu un topic pe tema asta, consideratii mai ample nu-si au locul aici... toate bune.

Otilia, asa e, eu nu citesc decat gazeta sporturilor si scriu foarte prost, dar asta nu trebuie sa te consoleze, poezica de mai sus, in opinia mea, si nu numai, e evident ratata. am mai citit aiureli scrise de tine, dupa cum am citit si texte ok, si n-am comentat, dar asta era la recomandate si mi s-a parut o alegere complet nefericita (recunosc, si eu am cateva chiar mai slabe la recomandate, dar initiativa nu-mi apartine). daca te ajuta cu ceva, ia-mi un text si fa-l praf, nu ma supar. mi-e rusine cu ele. intr-o zi o sa le ucid. asta e...

plac textele care vorbesc (si) in numele meu. neputinta "noastra", toate degetele lumii, etc. poezie? sigur ca nu. dar e onesta. o personala mai exaltata, macar nu e o forma fara fond, e ok.

stufos, incoerent, stângaci până la comic în efortul lui de-a comunica nimicul, acest lamentabil artefact autointitulat poezie, cel puțin din punctul ăsta de vedere, reușește 100%
am căutat măcar un vers nu neapărat să miște ceva-n mine, măcar să reziste dpdv al construcției
să-mi vorbească limpede în română, orice, indiferent ce
să rețin ceva
n-am găsit
grafomanie fază terminală
sorry

sintaxa obositoare:
"petalele florii în veci nedăruite mie de către tine
s-au multiplicat și așa irizate cum stau în tâmpla primului răsărit
par arcul de curcubeu absorbit în privirile fecundate ale poveștii încă nescrise"
(nu pot repeta coerent fraza asta decat dupa o jumatate de ora de exercitii)
iar stilistic, haos total - "multiplicat", "absorbit", "fecundate", alaturi de languroase clisee vintage gen "petalele florii", "tampla primului rasarit", etc
in fine, chinuri alegorice gen "privirile fecundate ale povestii inca nescrise", dupa care am citit pe sarite
sa nu va suparati, pe vremuri intra la atelier

Rudy, felicitari, e primul piolet :)
doamna Gangan, pentru curajul de-a explora un personaj total antisistem, tocmai acum acum, tocmai aici, chapeaux...

"Cu siguranță nu avem afinități comune..."
de acord, dar, dupa modesta mea parere, ati comis un adorabil pleonasm. e ca si cum ati spune "nu ne potrivim in comun, ci doar separat". sau nu l-ati comis, ceea ce ma-ndreptateste a spera ca odata si-odata...

cu multumiri pentru timpul iremediabil pierdut,
un trecator

doamna, daca va imaginati ca amestecand voios concretul cu abstractul, realul cu oniricul si insolitul cu banalul cadeti peste una din vechile retete ale avangardei, as zice ca va inselati. oamenii aia strangeau ei logica de beregata, dar ramaneau coerenti si oricum, din cand in cand o lasau sa respire, evitau cliseele, si mai presus de toate aveau vorbele la ei. nu intru in detalii, textul e plin de traznai. in plus, va exprimati cu o stangacie exasperanta. n-as fi intervenit daca n-as fi vazut stelutele pe un text, dupa mine, de atelier.

sunt sigur ca nu asteptati cu sufletul la gura parerea mea, asa ca nu va mai fierb: la "reabilitare" nu am reusit sa zambesc, desi m-am straduit, fiindca doamna Vali imi e foarte simpatica - nu e cazul sa va explic de ce, de altfel, nu cred ca va priveste. de la "nu am calitati" n-am mai pretins mare lucru, asa ca nu m-a dezamagit, iar impusa cu Bucovina se scuza, oricum, nici n-am avut de gand s-o citesc pana la capat. autoarei (despre care pot afirma cu maxima sinceritate ca are talent, desi as prefera ca asta sa ramana intre noi) ii pot reprosa doar ca participa la astfel de concursuri tematice cand e-n pana de idei, si-n cazul "reabilitarii", de cunostintele specifice care dau culoarea lexicala. in rest, decente, versificate la meserie, aproape onorabile

"vorbe" si "din casa", foarte inteligente, iar "cotidiana", de-un realism sfasietor
va inteleg pe deplin...
serios, cu placerea lecturii, domnule Rotaru

un trecator

mie-mi suna a predica la una din intrunirile ligii alcoolicilor anonimi, filiala pe bloc

marturisesc ca ai deschis subiecte cel putin ispititoare (daca nu pt lumea literara, macar pt noi doi); din nefericire, asa cum ma stiu, as cadea rapid in greul pacat al offtopicului (http://www.poezie.ro/index.php/personals/14033843/apel_%28text_recomandat_de_bere_ursus%29), si neputand eu uita ca mâna Niei [a Mâniei] e mult mai rapida ca gandul unui router D-Link, ramane cum zici tu...

cu smerenie crestineasca,
un cititor

"într-o dezordine orientală și exotică" (acel "si exotica" pare-a fi o precizare geografica esentiala pt naivii care si-ar putea pierde vremea incercand sa-si reprezinte dezordinea orientala de tip Ciorogarla, Vanju Mare, Dabuleni, Putu cu Salcia, etc)
Malakech - Marrakech
"sahariane" - sahariene
Marc Chagal - Chagall
"mișcări de aripi pot să-l schimbe și, așa, tornada se năpustește sau nu" (un fel de "daca nu-i rau, e de bine")
"în efortul de a-i dărui femeii [aceea ce] distanță și destin au găsit de cuviință că..." - cumplit
"poeme melancolice, izvorâte din sufletul lui de evreu, înzestrat cu spirit rus" - probabil tot din spirit rus in exces a emigrat la Berlin
"emoția descoperirii pânzelor lui Marc Chagal, expuse la Muzeul care-i poartă numele." - ce legatura are m(M)uzeul cu Marocul, doar autoarea stie
"Scenele erotice întregesc mirajul clipelor petrecute împreună a celor doi prieteni" - ingrozitoare constructie

nu neg ca prezentari entuziaste de genul asta pot face, eventual, deliciul coafezelor, iar dramoleta ONT nu va fi citita frenetic de membrele fan clubului "Burlacitza", dar nu pricep de ce ele trebuie sa ajunga automat la rec, agonia avea candva niste standarde.