radu stefanescu

eu unul am retinut "ne iubim pe o anumita frecvență de mână" - altminteri frumos, dar ambiguu - nu stim a cui e mâna. e una? doua lucrand sincron ? de ce nu toate patru ar fi o intrebare legitima: ce fac celelalte doua? adevarat, la "flautele" se canta cu doua, dar exclusiv cu degetele, astfel incat revenirea la "strânși în palme" ne baga definitiv in ceață. de ce strangem flautele-n palma? aprig, pentru zile aprige? una peste alta, sunt cateva mistere aici, dar noi nu strivim flautele, corola

dupa parerea mea, poanta din catrenul 1 e firava, catrenul 2 e tras de par - a dansa prost nu e o contraventie, gasiti ceva mai plauzibil, altfel jocul de cuvinte e excelent, iar catrenul 3 e catastrofal, din 3 pricini literare:

- "tine hora, da-i bataie" nu e o melodie ci o strigatura, in cel mai rau caz, nu-s "versuri", ci "vers"
- "le-nțelesese_surdul" suna rau
- "Nu prea le-nțelesese surdul" incepe cu un troheu (accentul cade intotdeauna pe negatie)

si una etica, anume ca nici macar in epigrama o femeie nu trebuie batuta in halul asta - la limita, cu flori, perne, etc...

pe dvs, epigramiștii, e că n-aveți țâfna poeților; vă faceți, artistic, de două parale, după care vă întâlniți la Gura Humorului, beți o bere, vă pupați și râdeți pe sub mustață... de râs, am mai râde și noi (unii de alții) dar cum râdem, ni se taie mustața...

dar pe alocuri, schimbul dva de amabilitati e demn de orice antologie. sa nu supar pe nimeni, va felicit in corpore...

dupa parerea mea, daca ati fi tinut cat de cat la eufonie, poemul s-ar fi terminat dupa titlu, nu fiindca aparentul sinonim "demitizare" - recunosc, altminteri lipsit de virturi poetice - n-are nicio legatura cu restul, ci fiindca "dezeuire", orice ati spune, nu pare o inovatie lexicala de succes (va sugerez sa-l pronuntati de 100 de ori cu voce tare; daca reusiti s-o faceti fara sa v-apuce tusea, va felicit, faceti parte din stirpea marilor oratori)

despre ce urmeaza s-au pronuntat antevorbitorii (mai mult sau mai putin argumentat) contra, si mai ales pro. eu unul, in viata fiind (parafrazandu-va, nu suficient de mort) si destul de tacut de felul meu, n-am reusit sa comunic telefonic nici macar cu dvs, cu atat mai putin cu misterioasele comori din burta ghetarilor; dar fiindca sexul cu un pui la rotisor mi se pare o idee buna (lasand ipocrizia la o parte, la stramtoare, de ce nu) ma voi situa, cum s-ar zice, la mijloc.

soare, noapte, ploaie, zapada, vara, pepeni, apa, licurici

"măruntaiele plutind ca niște fumuri" , "devorată de la piele începând", "sunt purtată ca un roi", "forma trupului fără formă", "să țină piept gândurilor astea dese forfotitoare cu gheare să lase urme în sufletul tău nu se poate lipsi de mine"

adica primele 3 strofe nu prea merg, parerea mea

la multi ani, maestre, si lasa nostalgia, esti inca tanar!
p.s. ce trec anii astia...

iar mi-a luat-o EVP inainte:) savuros episodul salii de yoga, si nu numai... mici imperfectiuni de limbaj cred ca am mai gasit, de ex "tot felul de cursuri de perfecționare care oricum, nu le folosește la nimic", sau "Trebuie să scriu o recenzie la o carte a unui scriitor local" (la cartea unui scriitor local), sau "o muzică liniștitoare, ambientală" (precizare inutila). dar nu-mi dau seama daca tin de tehnica portretistica sau pur si simplu te-a furat peisajul... keep walking, Liviu

"ea mă părăsește și se angajează în zborul lui îngrijit către tine" - "elle me quitte et s'engage dans son propre vol vers toi"

"ea" sau "el"? prin eliminare - matin, papier, ciel, vol, âme, air, sel - subst masculine; l'amour e feminin doar la plural, deci cade si asta. ce subst. feminine avem? marea si viata - la mer, la vie. marea zboara - greu de crezut, ramane viata. daca viata zboara, atunci nu e "zborul lui îngrijit", ci "zborul ei ingrijit". invers, daca ar fi "il me quitte", atunci zboara masculinul dimineata (le matin), pare mai logic. nu mi-e clar. gresesc? unde gresesc?

că naiva povestioară de mai sus ilustrează cam toate genurile posibile de erori gramaticale, stilistice, de tehnică narativă, de construcție, sau pur și simplu de copy-paste, n-ar mai conta; încet-încet, m-am obișnuit.

"Foarte rar o mai lăsau în grija Zamfirei, o bătrână singuratică a cărei copii s-au stabilit la oraș." (ai cărei)
"Primăvara admira frumusețea florilor ce-i împodobea fruntea." (ce-i împodobeau)
"Nu a mai văzut niciodată un șarpe, nici nu știa ce putea fi acea vietate." (nu mai văzuse)
"La un moment dat și-a chemat bunicii ce erau ocupați cu adunatul fânului să le arate puiul." (care erau ocupați)
"Flăcările cuprindeau lemnul și el gemea a neputință." (...)
"corona-i de frunze,pilea scorțuroasă"

etc, etc, etc

dar trecerea prea rapidă de la comic: "Dacă eu nu am ce să împletesc, nicio fată nu are voie să-și împletească părul spre a-și arăta frumusețea podoabei capilare, a spus Simonica în timp ce-i tăia codița cu o foarfecă de tuns oile", la monumental: „De-atâta blândețe vorbește azi florea / Când el, copac falnic, străpunge grav zarea“, prin revelația: "A asociat-o puilor de găină de acasă, atâta doar că nu avea puf și aripi, era doar galben."

bulversează în aceeași măsură cititorul, precum focul pe Getuța Malu.

la plusuri, totuși, reflexia: "Getuța era tristă sau o frământa fel și fel de gânduri".

doamna Angela, prima mea tentativa literara (o sa spuneti, un esec ca atatea altele, si n-am sa va contrazic) dateaza de prin 2006-2007; in 1986, va rog sa ma scuzati, in lipsa unui nume, ma afirmam stand la cozi - benzina, ulei, faina pui si oua, si sticle goale la schimb. de ce faceam asta? pentru ca domnul Tzone sa poata posta ce doreste pe pagina de facebook a domniei sale, pentru ca dvs. sa puteti publica ce doriti pe pagina dvs, si eu sa pot comenta (aproape) ce doresc pe pagina dvs, astazi, acum, aici, pentru ca dvs, astazi, sa ma detestati amical, si eu sa va dau dreptate... va doresc numai bine.

p.s. cand voi debuta print, promit, nu o sa va anunt...

stimata doamna, din respect pentru dvs, nu comentez oportunitatea acestui autoelogiu (in opinia mea, o solutie nu neaparat mai etica, ci doar mai eleganta, si cu impact de marketing net superior, ar fi fost sa-l rugati pe d-l Tone sa-l posteze sub semnatura proprie), si nici faptul ca (probabil din viteza) l-ati autoinstelat; la o singura intrebare as dori sa-mi raspundeti, daca si numai daca nu va inflamati. ati spus: "limpezimea constiintei mele ,care a traversat timpurile grele ,când multi au dat dovada de lasitate ..." alaturi de alte milioane, eu unul, in acele timpuri, am ramas in tara. dupa parerea dvs, am fost un laș? un naiv? un sentimental? in fine - va rog, nu ma menajati: un prost?

magnetica partea cu postmodernismul, am recitit-o... aici "Îmi place orice activitate dacă nu degenerează în muncă" perfect de acord; as scoate partea asta, e cam de vacanta mare: "Ai auzit de cuvântul „Nu”? întrebă Profesorul. E suficient să-l spui, e cel mai ieftin contraceptiv oral"; ai uitat ghilimele dupa "Și de constipatze" si escoriatii = excoriatii... e bine ca mai exista teme si miza si energie, maestre, personajele sunt oameni vii si foarte ok, e bine ca nu le da prin cap sa-si taie venele sau sa-si violeze bunica, totusi as mai baga putin sange tanar in proiectul asta, altfel, cu pacerea lecturii, ca de obicei.

am citit-o razand nevesti-mii, am obtinut un fel de suras, felicitari, maestre Garda...

domnule Somesanu, stiu la ce ma expun, dar va explic eu: "a avea la fiere" e o gaselnita ambigua, se poate intelege orice, inclusiv ca "aia" isi duceau amicii la abator - apropos, alegoria abatorului e nu numai sinistra, ci si departe de adevar. daca adaug ca tema e apa chioara, daca ma gandesc la stangacia voioasa cu care (va imaginati ca) versificati si la profunzimea moralei cu carnatii de plescoi (un amanunt, se fac din carne de oaie si vita, porcul e exclus), ajung la concluzia ca pamfletul dvs ar cam fi, parafrazand titlul, nelegiuit (pe romaneste, de atelier) asa ca nu mai adaug nimic.

doamna NIG, va asigur, o sa-mi amintesc...

de aici "Să nu ai niciodată încredere în dragostea unui poet" si pana aici "ne atingeam sexul cu buzele" mai ales partea cu vinul pe buza damigenei

felicitari!

pacatele mele...

tehnica narativa, finete portretistica, limbaj in priza directa, umor de calitate...
o virgula intre subiect si predicat, aici "Ceilalți, erau așezați la mese" si inca una pe undeva, dar nu mai stiu unde
cu placerea lecturii, maestre, astept urmarea

Otilia, nu pot rezona nicicum cu genul asta de scriere, de exemplu:

aș vrea să fac ceva util
[ceva
care să nu fie de aruncat
să rămână o urmă pe care nicio intemperie nu o poate șterge]

(crezi ca era nevoie sa-i explici cititorului ce inseamna "util"?)

pdap, utilul vrei sa fie banal, dar vii cu strangerea de mana, simbol decazut din esential, si te contrazici.

sau:

mi-e dor de ceva banal
de strângerea de mână
când ieși prin oraș [cu gândul să cumperi ceva]

conteaza intentia cu care in oras?

sau aici, unde nu pricep ce efect stilistic ai cautat scotand un pronume - in absenta caruia formularea devine incoerenta (nu vrei sa cumperi... prieteni vecini edili)

nu pe prieteni vecini edili
nici pe sărac
îiașteaptă o strângere de mână

etc

ce ramane?

"aș vrea
să fac ceva esential

mi-e dor
de-o strângere de mână
când ies in oraș

dar
azi o ieșire
e o ieșire și-atât

privesc trecătorii
pe sens unic
din vârful unui arcuș de vioară"

eu citind, asa am citit