radu stefanescu

dincolo de tonul confesiv cu care m-ai obisnuit, surprinzatoare imi par aici valentele estetice ale reportajului. caci daca, asa cum spunea cineva (imi pare rau, nu mai stiu cine) ca poetul mare nu trebuie sa fie altceva decat un reporter (realitatea netransfigurata oferind, cica, observatorului atent atat ideea cat si logica subtila a formelor), in cazul tau, si mai ales in cazul pemului de azi, imi pare ca citesc opere autoredactate...
n-am zis \"dicteu divin\" dar daca ma superi, zic :)...
evident, ai sa spui ca ai muncit, si probabil ca asa si e, dar cred ca efortul e doar de armonizare a eului auctorial, si de senina deschidere a ochiului, a ochiului bun, de strunirea demonilor poetizarii, altfel spus, ai interferentelor.

cu speranta ca va apare si la reco, las si eu semn dedesubt

intentia ludica e evidenta (ninge-funingine, oameni inghetati in parcuri - as fi pus si in statii RATB, omniprezentele camere video - ochii de sticla, marea cu alunecatoarele strazi in deriva, crapa - de ger - geamurile, mos Craciun care da in mintea copiilor - cu bomboane, as fi adaugat, etc). dar parca-i lipseste ceva.
si titlul - decodeaza totul prea din start.

Bărbații-s făcuți din carne,
Femeile - din oțel,
Ar fi trebuit să fie invers,
Dar Dumnezeu mai greșește și el...

Femeile zic că-s din carne,
Bărbații că-s din oțel,
Și de-aia e noaptea-ntuneric
Și viața e un hotel...

Ca nisipul femeile sunt,
Le ia pe sus orice boare de vânt
Și-napoi nu mai vin nicicând...
Ca nisipul femeile sunt!

Au camere mari, cu multe oglinzi,
Ca-ntr-o plasă în ele te prinzi...
Când sub pătura moale te-ntinzi
Nici nu știi cât de adânc te prinzi!

Au ochi să te-oprească,
Și-aceiași ochi să te gonească
Curând...
Ca nisipul femeile sunt...


Ca nisipul femeile sunt (Alexandru Andrieș)

bărbate, turturoiu\' și-o ugui perechea,
da\' știi, există fapte ceva mai îndrăznețe
(la care eu aiurea îmi tot aplec urechea,
de-mi bîzîie scărița exact ca musca țețe).

îmi dau broscuța, seara, cu alifii și creme,
tu dormi cu manualu\' de rime vechi în cadă,
în timp ce, vizitată de frenezii extreme,
eu mă-ntrețin sub plăpumi, vibrant, c-o altă coadă.

mi-ai zis că-mbrățișarea e o extravaganță,
și rima-ncrucișată plebee-i și zevzecă,
da-mperecherea, iubi, cum e? sau ai vreo tanță
ce-ți mai măsoară metru\', pe șest, în bibliotecă?

(or\' treci la fapte, mami, or\' am să-i zic lu\' Nia,
să fii tot șef, da\' numai la proză-n agonia).

felicitari, Liviu, si omagiul meu versificat, coming soon :)

P.S. vezi aici, pt. rigoarea ritmului, 3 mici carcoteli, daca tii:

\"Cu rime jucăușe, care să dea din coadă.\" mai bine \"ce dau voios doin coada\", ca si in \"Care să avanseze în ultimă instanță\" (care), si versul 14 (ascult timpul), unde n-am idei...

un registru bizar in care, de data asta, imi pare ca te misti cu oarecare stanjeneala (a nu se citi stangacie, zi-i mai bine indecizie) - un fel de flagelare autoparodica cu fracturi stilistice multiple, greu de definit, un puzzle tesut pe o tema clasica (la drept vorbind, de-a dreptul romantica), tratat cu mijloace pe alocuri moderne (discursul) pe alocuri postmoderne (fronda, detasarea, depoetizarea, dialogul, intertextul), pe alocuri a la fratii Vacaresti (inversiunile gen \"albastra perucă\", \"își permitea la curățat să ducă\", etc), de m-a luat ameteala...

as schimba pe ici pe colo, as scoate cateva explicitari si detalii (dar as risca sa fiu linsat, asa ca sugerez doar cateva chestii):

aici: ca-n fiecare dimineață iaurt cu fulgi și-o cafeluță - fara \"de grau\"
o gură deja descompusă - fara \"deja\"
\"surâsul lui sarcastic imita teribil o plăsea\" - daca tot imita o plasea, ce sens mai are \"sarcastic\" si as schimba \"teribil\"
si rimele sarace (prozodic) in orice context \"carunti-marunti\" (probabil intentionat vetuste) le-as evita totusi cumva
si mai sunt, dar ma opresc aici
as dea o stea pentru ce simt ca ar fi putut sa fie, in viziunea mea (rima neintentionata)/dar ma abtin, de aceasta data (...)

cu placerea lecturii

incantat si confuz(at) deopotriva in acest decor,

Radu, cititor

in ciuda zecilor de greseli marunte, scrieti frumos, doamna. in plus, aveti o memorie remarcabila. episodul de fata m-a convins sa va citesc de la inceput...

strigat moale intr-un univers inchis, deci invulnerabil - sau poate tocmai de-aia
unul fara pereti, deci fara ecou
omogen, cald, pufos, inconsistent, deci impenetrabil
letargie intr-o perfecta, migalos si indelung ravnita panza de paianjen

as schimba \"pudicitate\" - pe care nu l-am suportat niciodata, cu \"pudoare\" sau aproape orice altceva
as mai schimba \"incontrolabili\" cu \"implacabili\" sau ceva in stare sa evoce ideea de lege, predeterminare, sau daca vrei, destin

e o parere

am prins ideea, dar ce-am prins, mi-a placut :)

oricum, as fi taiat pe ici pe colo, si as fi scris-o un pic mai jucaus:


hansel o ia ușurel de mână pe gretel pipăindu-i linia vieții
și gretel mimează o spaimă oarecare

(adevărul e ca hansel și gretel nu sunt copii
nici măcar tineri nu sunt
totuși hansel o ia de mână pe gretel)

apoi mușcă și o ia dulce la fugă spre casa din turtă-dulce lustra din
turtă-dulce patul din turtă-dulce
(se înțelege că alergătura în sine e tot din turtă-dulce)

adevarul e ca hansel și gretel nu s-au rătăcit niciodată
în spatele scenei păpușile sunt oameni ca toți oamenii

(de fapt mâna lui hansel stă pe pulpa ei plicticos de albă care freamătă
iar spectatorii aplaudă)

felicitari pentru epigrama de mai jos:

\"M-a prins nevasta cu o prună
-Cojeam banane împreună-
Și-ntr-adevăr, m-a tras de păr,
Dar s-a trezit bătută măr!\"

din cate ma pricep eu, are tot ce-i trebuie :)

Ted, dadusi in pamfletul asta, zic eu, un recital de virtuozitate intr-un registru in care, intre noi fie vorba, in ipostaze mai mult sau mai putin transparente, exersezi cam de cand te stiu. sau cel putin, din cate mi se pare mie ca stiu.
cette fois, un peu de verde de Paris in ochiul de lacrima, un peu de flash in ala freș (de zambet). clipind iute, deh, sa nu stie niciodata omul cu care faci, fie si cu dedeochiul. caricatural slutit pe alocuri pana la grotesc, dar nezabovind mult acolo, cu sportive (desi, dupa unii, complet nepermise) schimbari prozodice de directie si nonsens pentru derutarea estetica a adversarului, alternand cu scurte momente de acalmie - cele mai potrivite, dupa cum se stie, pentru directa-n plex. pe expir - cu burta supta, nu neaparat de foame, si nu neaparat de adevar. si zburand, submers, pe burta.

(de urat as mai ura, dar mi-e teama c-o-nserá)

P.S. sau o fi fost el mai pe gustul meu, nu stiu.

virgulă, merită o stea. o s-o acord după ce voi fi in stare a cloci un comentariu pe măsură, conform ceremonialului in vigoare si/sau uzantelor regulamentare.

stima si mandria, Ted

doamna N.M.Angela, scuzati-ma, de la Komintern incoace, activismele de tot soiul, pe mine unul, in cazul cel mai fericit, ma lasa rece.

adevarat, si-aici, ca si-n celelalte comunitati virtuale de care am cunostinta, arta socializarii cu orice pret solicita uneori derapaje conjuncturale in domenii nonliterare de-o diversitate luxurianta, dar ma intreb, oare nu sunt mai delicioase razboaiele cu popoarele de scoici din Languedoc?

respira poemul asta, Alex, iar finalul face toti banii. pentru cititorul din mine, sigur. pe ici pe colo totusi as schimba cate ceva (as scoate 2 strofe intregi, care mi se par disonante si inutile - dar nu-ti spun care, as mai scoate o chestie autoreferentiala - cea cu stelute in genele ei, si altele mai mici, dar nu toate, precum si niste clisee gen \"dungi nevazute\", sau as evita repetitia din \"să fi topit tot metalul ai fi avut gloanțe/să omori toți vampirii din lume\", etc)

din viteza, probabil, typo: broasă, cereci

aceasta pare mai degraba o pastisa; s-au preluat mijloacele, stilul, dar nu si tema, iar intentia caricaturala are alta tinta, nu poezia lui Cosbuc. daca gresesc, nu ma impuscati.

poezica e buna rau, si, in plus, versificata impecabil. dar nu de asta v-am deranjat. am primit-o pe mail (pe mailul de serviciu) din 2 surse independente, cu zeci de adrese la cc. se pare ca in Bucuresti sunteti deja celebru :)

http://www.observator.info/ultima-ora/boc-numarul-de-personal-va-fi-redus-in-2011-prin-pensionare-iesiri-voluntare-plecari-in-alte-tari

dar epigrama imi pare slabuta oricum

Liviu, nu te supara, si poezica asta e fara noima.
\"luna e ca o curvă\" ok - as fi scos \"ca\" (extrem de scolaresc - ori e, ori nu e), dar in fine
\"iese noaptea și atrage atenția\" si acest \"atrage atentia\" e de o stangacie dezarmanta. o curva iese la agatat, nu la atras atentia.
iar explicitarea comparatiei e complet inutila. chiar crezi ca lumea nu stie ce face o curva?
\"soarele un boier ce-și etalează podoabele\" boier-podoabe\" iarasi te pierzi in redundante
\"coate-goale cu buzunarele pe dos\" - si aici, \"cu buzunarele pe dos\" poate lipsi lejer.

\"poetul se crede ca soarele e bogat precum vîntul și curvă cînd scrie\".

nu inteleg de ce poetul e o curva cind scrie, iar in restul timpului o domnisoara de pension, dar sa trecem. intrebarea e simpla: ei si?

minimalist, am putea scrie:


\"luna e o curvă de noapte
soarele un boier
vîntul un coate-goale

asa si poetul\"

nu ca ar avea cine stie ce mesaj, dar intreb: vezi vreo diferenta? eu nu.

o puteti posta unde doriti, dar numai alaturi de textul care a inspirat-o.
altfel, propunerea dvs. ma onoreaza...

zoom profund: un pui de mîță jucăuș și mititel
care-mi trece cu limbuța prin fuiorul de pe spate
cu aluzii filiale - m-aș înfige-n el nițel
dar mă tem de mă-sa, frate
(stă în ușă ca o piază rea cu blana ei gălbuie
n-ar fi rea nici ea - ce-i drept - dar
e frigidă și-are rîie)

apa - ce fatalitate - s-a oprit. by chance, în cadă
am plantat un strat de rigips. pentru cine vrea să vadă
ce urmează, spun: închideți copilașii în balcon,
vreo juma\' de oră, numa\' cît îmi trag combinezon
peste rănile micuțe de gheruțe de limbuțe
(ah, și vergeluțe)
gata. travelling pe mîța purtătoare de sofisme
care-ascunde-n epidermă mii de nano-organisme
senzitive și geloase.

ce-i iubirea? contemplare? miazăzi sau miazănoapte?
nu. e fapte, nene, fapte.
pictural: un ghem de blană neagră-ntr-un castron cu lapte.