Tată

Fără limite poate fi imagistica sub care se întrupează iubirea. Dau aici peste imagini inedite și evocatoare, în același cadru arhaic pe care ți l-am mai intuit si cu alta ocazie și care te prinde foarte bine. Chiar de nu aș știi, aș putea să jur, fără teama de a greși, că avem de a face cu un autor de dincolo de Prut. Există o căldură a locului comun, dar tainic, pe care noi am cam pierdut-o.

Adrian,m-ai emoționat și o să mai adaug,că baștina mi-i chiar lîngă celălalt mal al Prutului,care s-ar zice că ar despărți o taină.Susțin cu fermitate că nu pierdem atît în ce privește palma asta de pămînt,pe cît pierdem zi de zi din credință și omenie.Nu e o boală locală,ci una globală.
Totuși mai e Cerul,această boltă comună de deasupra noastră a tuturor.Mai e Dumnezeu și e Iubirea,care,indiferent de exprimare,are puterea magică de a ne înaripa și umili în felul ei unic și aproape imposibil de frumos.
Ceea ce fac aici conține iubire și țin s-o dărui așa cum pot.Dacă cineva e atins de ușoara-i aripă,de frămîntările ce-s în cuvinte și dincolo de ele,pot spune că percep fericirea.La fel o simt,regăsindu-mă în rîndurile și printre rîndurile altora.
Fie binecuvîntată lumea oamenilor!

frumoasă tare poezia asta, dar mai frumos e ceea ce gândești. \"Ce bine că ești\". Mă ia pe sus apripa asta.
Versurile parcă atrag continuu și duc la buze un sărut precum sărutarea pământului pe care te-ai născut, când vii de departe. Sărut pe geana florii sorbind roua, sărut în adierea fină ca pânza de paianjen ca și cum ai săruta o icoană. frumos suflet ai.

Dar, Mihaela, e prea mult pentru mine! Crede-mă, numai un suflet frumos poate spune astfel de cuvinte. E de-a dreptul copleșitoare apariția ta în frămîntările mele și dacă aș putea, aș menține atracția, dar nu pot decît... Decît să-i mulțumesc Domnului că-mi aduce în această lume virtuală sufluri vii, calde, extrem de sensibile la adierea altor sufluri precum e al tău. Îți citesc mereu comentariile. Dărui atîta căldură, atîta blîndețe. Cu adevărat frumoasă ești tu.

în viață și de tine și mie dă-mi numa\' ce se cuvine.
parcă mă uit în oglindă și mă văd peste timp, mai mică...
lasă-mă pe mine, ai grijă de tine.
Despre site am aceeași impresie. ...un pic modificată.
Trebuie să fii puternic să treci peste cuvinte.
Uneori dor, și nimeni nu ți-o spune.
Dar ne reîntâlnim tot noi, important este că după nori, răsare. Cu raze de suflete. Ca și tine, atrasă pe aici.
furnici peste furnici. Cumva mă întorc, legată cu aceleași lanțuri. Om trăi și-om vedea. Parcă sunt din oamenii lui Adrian... hehe. Fii fericită!

eu la fel mă simt bine printre acești oameni, aștept să
te-ntorci, dar urmează-ți calea, cineva are multă nevoie de Lumina ta. M-am bucurat de a ei strălucire și eu.

nu te face-atât de mică
că te bag într-o pietricică
și te iau cu mine peste tot!
(m-am uitat și în spatele meu,
ziceam că vorbești cu altcineva)
miha

,dar țin cont de toate, de pietricică în special.

pui mic, uite, gata, mi te-am pus pe umărul stâng fără să plâng și... cu traista-n crâng de-acu\'