Poezie
De ce?
1 min lectură·
Mediu
În lumea mea au năpădit cioroii
iar porumbeii s-au obrăznicit
și mă stropesc furându-i locul ploii
ce nu-și cunoaște norul zăpăcit
În lumea mea gunoiul stăpânește
pe sub perdele magice în fum
mi-i alveola rece ca de pește
și gura de capcană-mi face drum
În lumea mea feciorul dă cu pumnul
în cea care scheletul și-a jertfit -
o fi uitat în zeci de ani nebunul
că-i datorează primul răsărit
În lumea mea plăcerea virtuală
întrece apogeul genuin –
femeia e origine de boală
iar barba nu-i indiciu masculin
În lumea mea e tot la suprafață –
valorile mai vechi s-au plictisit
căci nu se potrivesc cu noua față
ce are tenul supraobosit
În lumea mea aproape nu-s ființe
doar umbre și haotice mașini
mai dornice de dor și cunoștințe
decât acei ce cred că sunt stăpâni
În lumea strâmtă-a mea un vis nu are
aripă pentru zborul scurt al său
nici rana ascuțișului nu doare
nici răul nu mai poate fi mai rău
În lumea mea copilul mă întreabă:
\"De ce pământul e atât de trist???\"
Eu nu pot să-i răspund de mare grabă
în lumea mea...
(nici nu știu de exist)
022656
0
\"În lumea mea copilul mă întreabă
De ce pământul e atât de trist?
Eu nu știu să-i raspund de mare grabă
În lumea mea...De parcă mai exist\"