Poezie
Necolind
1 min lectură·
Mediu
Luciu de polei la noi în frigider
de Crăciun piftie nu am pregătit
casa noastră pare un atelier
Moșul obosit nu vine neplătit
Negru-alb TV-ul doar cu un canal
îi arată fiicei iar pe \"Spărgător\"
șobolani colindă șuierând banal
noi visăm căldura altui dormitor
Nu mai știm s-aprindem suple lumânări
vâsc la uși nu punem, pom n-am cumpărat
rușinați de lacrimi le scăpăm prin nări
poate or să spele unde nu-i curat
Dar apocaliptic acceptăm cuminți
mâinile crispate zac la subsuori
încuiem cuvântul sacru după dinți
nu cumva să cânte iar de sărbători
– Mamă, vreau mâncare, ce tot scrii atât?
– Eh, de-ai ști, iubito, câte am să spun…
– Mamă, când va ninge? Mamă, mi-e urââât!
– Nu se știe, dragă, poate de Crăciun…
023502
0
M-a cutremurat poezia-ți. Variantă mult mai reușită decât filmul cu Geldof după Pink Floyd, \"The Wall\". Am avut viziunea unuia dintre copiii care defilau în/spre mașina de tocat carne, recitându-ți gândurile. Începe să doară lipsa de orice conținut a Crăciunului celor mai mulți. Necolind cu gust fals de subcultură, de fapt anarhism născut în chinul durerii de gol.
Poate doar ultima strofă, mi se pare prea \"normală\"...
Cu respect,