Poezie
Acces
\"Stop!\"
1 min lectură·
Mediu
Mi-au instalat în ochi mici semafoare
au scris cu negru: „Stop! Acces de minți!”
doar buzele transmit hoțiș că doare
să nu le prindă-n colț tiranii dinți
Un roșu de sub pleoape zdrențuite
amenință că verdele e mort
și mâinile-n păcat împotmolite
pătate sunt de un „neoavort”
Transpir, e fruntea brazdă pentru buchii
creionul iau și sap un mic poem
adânc până ating fricoase muchii
din sufletul patetico-boem
…și cad. Ce sunet lu-u-ung în întuneric
pereți nervoși pulsează-n ritm ciudat
uf, nu-i O2 în locu-acest himeric
au inimă, credeam că te-am uitat!
Primește-mă, sunt moartă după tine
ascunde-mă de marele „Progres”
să facă stop vibrația în vine…
Mai minte, minte, dacă ai acces!
012849
0
Mi-au instalat în ochi mici semafoare,
Au scris cu negru \"Stop! Acces de minți!\"
Doar buzele muțiș transmit că doare,
Să nu le prindă-n colț tiranii dinți. – Poemul acesta inspiră dragoste către autoare și mai ales încredere în puterile proprii. După ce o parcurgi parcă ceva te îndeamnă s-o recitești. După cum am mai sus undeva, poezia este un balet de cuvinte, o aventură a limbajului, o experiență ce se are pe sine ca scop și capăt
Un roșu de sub pleoape zdrențuite
Amenință că verdele e mort
Și mâinile-n păcat înlănțuite
Pătate sunt de un tehnoavort.- Dansul cuvintelor comunică, ceva unic și esențial, poezia are forță și grație. Metafora caută partea frumoasă a cuvintelor și o expune în culori esențiale