Du-te!

Categoric nu sunt de acord să pui un poem atât de bine pliat pe rană, pe sentiment, scris impecabil în dulcele stil clasic, la rubrica Ghicitoare. Ai putea cel mult să-l intitulezi „Ghicitoare”, dacă tot vrei să ne pui la rumegat supoziții, decât să dai în bobi cu poemul prin ghicitoare. Și nici subtitlul/întrebare nu te face curios. Dar lectura e cât se poate de relaxantă. Strofa care îmi place cel mai mult e aceasta:

Pa-pa. Pantofi, cercei, veniți la mine!
Iubite ruj, mi-i dor de-al tău sărut,
Ah, ciorăpel, ce dulce intru-n tine...
Da-da! Se pare-n... ușă au bătut.

În ultimul vers aș înlocui „fior” cu „ușor”. Apropo, îmi place această descătușare cu adieri de ironie și umor fin care lasă o amprentă specifică – amprenta Radmila Popovici.

Nic, azi îs tare ascultătoare, mai ales că ești atat de unic și fidel! Merci de trecere și la mai mare! Cred că ai dreptate cu ușorul.

Ghicitoare spui? Nu știu ce să zic eu, nu încerc dezlegarea, ci doar pot spune că azi te găsesc altfel sub clarul de lună, că pe ici pe colo mai intrăm în umbră asta e altceva. Frumos te descopăr, e o frumusețe aici la tine, versuri pe care le citesc cu multă placere… Azi doar te admir în frumusețea versului!

Sare pe rana, e luna depresiilor si ne intorcem de la usa,stergem rujul iar pantofii zac morocanosi in coltul camerei.Frunos poem.

Maria, dezlegarea o fi adanc ascunsă în sertarele sufletului, sau, mai știu eu, poate și în brazdele noilor riduri, poate în albul carunt. Trece. Iarna trece. Fii Primăvară, Decembrie!
Luana, bucuroasă de prezența ta și nu te da bătută de \"sora\" asta!

Radmila, nu ma dau de loc batuta, numa bate-un vint pe mine si-am cazut lata pina-n aprilie cind incepe sa sufle-a feromoni:) Intre timp salasluiesc printre pantofi desperecheati si rujuri care-si rid de mine.Da de ma voi scula, pre multi o sa rujez si io:)