Valea scorpiilor

m-ai intrigat! chiar din titlu! e ceva ce trebuie recitit...m-ai...ametit cu scorpiile astea! tremura pielea pe mine :D

Nu cred că e transmisibil, așa că sper să rămâi curată și luminată și după recitire, cât depre titlu - nu puteam s-o numesc altfel, asta e.

Radmila,

Consider că ai avansat suficient de mult în ale imaginarului și ai devenit mult mai descătușată în privința „expunerii de sine pe hârtie” – în cazul dat pe monitor – ca să nu încerci să intri în război cu stilul. De exemplu, mi se pare foarte interesant când zici: „Mai e puțin. / Dar mersul îmi transpiră /Și glezna se desparte-ncet de oase...” dar mai departe nu poți scăpa de capcana ritmului, devii dependentă de-o anumită muzică și poate că nu mai spui ceea ce ai vrea cu adevărat să spui, ci doar ceea ce îți dictează ea. Continuarea poemului, deși nu sună rău (Iar pasul tot mai greu, mai greu respiră / Și amuțește: /Spinii să mă lase!) – e oarecum previzibilă, totuși. În rest, această poezie este una integră și merită să-i corectezi micile greșeli (scopiilor? sau scorpiilor?)...

Nicolae, m-a surprins mult acest comentariu deloc superficial, care mă face să cred că ai mai trecut printre \"paginile\" mele. Mi-aș pune singură capcană, dacă nu aș crește măcar cu o iotă pe zi. Ai dreptate când spui de muzică, dar mă ambiționez s-o fac intenționat, poate într-o zi voi reuși să scriu în armonie cu ea. Mi se spune că sunt de modă veche și haina încercărilor mele e arhaică, dar simt un confort deosebit în acest stil și-mi asum riscul de a arata și caraghios, dacă nu reușesc altfel.

cred ca este corect \'tatueaza\'. eu ma tatuez, tu te tatuezi ( cum suna asta :)) ), in fine , ne tutuim. in rest, ce sa spun, prea intortocheata poezie pentru mine.

Dana, multumesc de \"tatu-tutu\". In rest, sunt si altele, mai putin intortocheate, de domeniul trecutului.