Pic... pic

Imi place mult aceasta poezie-rima,aranjata,sentiment profund.
Viziunea nimicmiciei in contextul unor reguli nescrise asaza autorul intr-o ipostaza pesimista.Suntem cumva frati de sange,as vrea sa va daruiesc o clipa de fericire ca sa va vad zambind printre randuri.

Senzația nimicniciei însoțește adeseori pe cel care nu reușește să depășească niște obstacole. E deajuns, însă, să o spună și apare un sentiment ciudat de \"utilitate\"???

Dar un zîmbet, lucru cert, nu strică niciodată.
Succese, Acian!

Picură argint pe foaie,
Poezia veche-nouă;
Tu te mai visezi o ploaie,
Eu - doar picături de rouă.

P.S. Am și eu niște picături pe Agonia, asta era...

Mă visez o ploaie eu,
Tu te crezi un curcubeu,
Soarele nu-i de prisos -
El e-al treilea, cu folos.

Ziceam că fără Soare n-ar fi nici \"prima\", nici \"al doilea\". Mi-ai readus zîmbetul, \"triunghiular\"...