qasman

De Februarie cum sîntem azi O poveste cu zîne ne cheamă Ne e dor de Erolam cum spui Tu mamă Au urît cuvîntul tău de dor Imprecație de nedescris Galimațioase horsturi vergine Stau

O teamă nebună de frica de toate Așteaptă să intre în lucruri visate. Lînga luna albastră e-o vale. Alunecă din dealul cu cruce O nălucă și se duce să vadă Valea din luna albastră. E

Copacul viu e mai aprins Decat copacul care arde. Sevele lui demult ce m-au cuprins Au inceput sa arda Acum in mine stins...

pe strada trestiana e noroi pe care-l calca in picioare un tren marfar si-un functionar marunt alunecat printre dosare. o cruce albastra apare la rascruce e crucea injuraturilor de mama si

Crini abatuti la noi in poarta stau si se uita senini Cum cinta stelele mici si ne cinta de suflete goale Ii nemuresc si li se scoala iubirea de tati. Mamele vin si le rascoala intentiile de

Credeam că nu știi Credeam că nu știi că versurile sînt albe E vară, dar ninge poeților în culori Van Gogh are o piesă peștele cu pălărie Și una floarea soarelui cu soldați sovietici. Ei

Vai ce mici am devenit Subscriem determinismului Cu un strigăt de inocență Verdele cerului zboară În absolut împreună Cu Nietzche Villon e prea sfînt și cere O grațiere împăratului

Cind vrei sa dai afara toate curvele toti ilotii Nu-ti ramine de facut decit sa-i aduni pe toti la teatrul de vara Si Sa rizi pina nu mai poti de curvele si ilotii de ieri si de azi. Maestre mitica

Nu-mi vine-n cap cum vreau sa spun imi vine cum ma inteleg Al dracului neinteles ce poarta dantului pecete Doamne sa ma ierti Cum cinti si tu cum cant si eu asa e muzica profunda ce-o cinta de

Se iroseste pe linga drum pestele scump ce atirna la soare Pudrat cu stele de argint pare si mirosul trazneste in jur Pe o sirma de la tractoarele de demult cu balotii de paie Plasele puse la

În vara noastră cea fugară Un limped gînd mă străbătu Cu arcul lui Ulise în Penelope Și nu veni și nu se mai făcu În vecii cei vestiți de pe aproape O carte stă pe geana neînchisă Cu pintenii

muguri mici de liliac am rupt de pe o creanga m-am asezat linga copac pe iarba. mingii usor cu barba pamintul reavan tac si ascult cum clocoteste zapada-n strafunduri si urca chemata

sint tovaras cu moartea lui kirkegaard prin coclaurile vietii alerg ca un minz mi-e sete de viata ca vitei lui rousseau. inteleg pe nietzche ca teolog si pe kant ca mare iubitor de oameni de

DANS DE NEGRI DE LUIS PALES MATOS Calabo si bambu Bambu si calabo. Marele Cocoroca spune:tu-cu-tu. Marea Cocoroca spune :to-co-to. E soarele de foc ce arde -n Tombuctu. E dans de negri

Flori de gheață pe fereastră Nori pe cerul de albastră Peste toate în grădină Un izvor de noapte plină. Cerul adunat în stele Curcubee de lumină Lîngă floarea înghețată Un arcuș de

De la caldut la caldicel Cand mos Cioran era aproape de sfarsitul vietii vorbea in toate limbile omenesti. « Golanul » de Ionescu care spusese toata viata “Nu” si-si tinuse nevasta cu un pas

m-au dus intr-o temnita de gheata si mi-au spus: invata noii psalmi au ferecat usa si au plecat. am invatat psalmii pe de rost si cind m-au pus sa-i spun am spus: \"tu zici\". au luat un

Citesc pe alexandri cu o voce de shakespeare Pe corydon cu aceeasi voce maiastra Si pe baudelaire singular cu aceeasi voce. Pe blaga ca pe balada nestinsa a mioritei Si pe brincusi nesfirsit ca

Să mă duc să cumpăr o bere Sau să beau din vinul de 30 de ani Să mă duc să-mi cumpăr un pachet de țigări Sau să mai fumez de la tine Inc-o țigară Așa o mare indoială De toate Oare se mai

nu ninge, e-o boală în lume să scoatem toate înghețurile din noi și să pornim din pămînt spre cer o zăpadă. e senin, dar din noi să facem o smoală de nori cu întunecările noastre. și

Ne-am întors de unde am venit Ne-am întors de unde am plecat Dar cine dracu le mai știe Mai cînta lautare–o poezie Că stăm aici și înghețăm de frig Și ce credeți voi copiii mei că ne

sint prietenul tau sau prietena ta de aici de acolo de undeva de la sfirsit sau de la inceput sint prietenul tau singurul tau prieten care te iubeste ca nimeni altcineva... pentru ca nu ma