Poezie
Sint tovaras
2 min lectură·
Mediu
sint tovaras cu moartea lui kirkegaard
prin coclaurile vietii alerg ca un minz
mi-e sete de viata ca vitei lui rousseau.
inteleg pe nietzche ca teolog
si pe kant ca mare iubitor de oameni
de datorie mi-e insa teama!
cu mama nu m-am intilnit de o toamna
iar pe tata-l privesc ca pe un barbat
de tine iubito mi-e rau ca dimineata.
prieteni unde e tara cu lauri?
cununile de pe fruntea eroilor s-au uscat
prin-prejur e inocenta paradisului.
si voi fratilor unde sinteti?
ne-au ucis cite trei mii in trenuri
am facut revolutii la o mie noosute
am parcat masinile in vicisitudine
e un neologism folosit pentru a slavi eroul
si ei i-mi spun citeste pe labis
oare de ce cinta orgile in biserica noastra?
e teama de nouri in voi
treceti peste covorul de ploaie
m-am sculat dintre cei morti
si fac astazi din aur un peste pentru voi toti!
e o alta limba uneori prea blinda
si de cele mai multe ori ca sa te ucida
ai luat palosul si ai dat in stinga si-n dreapta
esti un nemernic strabunule, mie nu mi-ai spus!
m-am imbatat cu vinul hanului de pe coclauri
in noaptea ce vine sa ne cuprinda
si peste noi dusmanii colinda cu suspine din vechea noastra grinda.
as fi luat umbra palosului tau si i-as fi ucis pe dusmani!
001.423
0