Poezie
Credeam ca nu stii
2 min lectură·
Mediu
Credeam că nu știi
Credeam că nu știi că versurile sînt albe
E vară, dar ninge poeților în culori
Van Gogh are o piesă peștele cu pălărie
Și una floarea soarelui cu soldați sovietici.
Ei sînt realiști, impresioniști, expresioniști,
Am auzit ca Picasso e milionar
Bețivul Utrillo și fratele sau Modigliani
Sînt furați chiar mai mult.
Și-au mîncat urechile pentru o calatorie in Pacific
În insule în care au dispărut
Ca apoi să apară la Luvru
Toulouse-Lautrec e maestru, dar n-a știut.
La Guernica un soldat a aruncat o bombă
Si chimia atomilor a început
Picasso e nevinovat, dar își iubea patria.
Și uneori femeile pe care le-a avut.
Napoleon iubea Germania pe care a unit-o
Și pe Walevska nefericita
Ca Karenin pe soția sa
Și țarul Alexandru Rossia.
Tovarasul Stalin nu colecționa piese de artă
Dar îi plăceau fetele in costume rusești
Care cîntau la ziua sa
Și pe care le-a luat cu el cand a plecat.
Vezi că versurile au inceput să-și schimbe culoarea
E floarea soarelui a lui Van Gogh
E Gauguin pe fetele inocente din Pacific
E Toulouse–Lautrec care nu a știut niciodată că e maestru.
Sînt lîngă tine cînd visezi,
Dar te rog nu mai scrie in versuri albe
E o culoare pe care arta ce o cunosc
Nu mă lasă să te iubesc.
001659
0