Puiu Constantin
@puiu-constantin
„Tu plansul meu nu poti sa-l intelegi”
Silvicultor din necesitate si sonetist din plictiseala, nepublicat in volum dar scapat de sub control in paginile Jurnalului Literar de Botosani (disponibil pe web la adresa jurnalulliterar.ro)
Țuică, icre, euroi,
Au primit, dar pentru noi
Nu făcură nici o brânză.
Pe textul:
„unui ministru" de Vasile Ilin
Și versul șchiop un pic mai dulce
De-ai ști că muza nu se-așteaptă.
Fiind femeie, se seduce.
Pe textul:
„sonetul boemei sucevene" de Puiu Constantin
De-amorul artei curentat -
Cu un muzoi m-am combinat,
Însă a fost amor platonic.
Pe textul:
„sonetul boemei sucevene" de Puiu Constantin
Diseacă orice manuscris,
Tranșează vorbele concis
Și așezându-le-n opis,
Îți dă verdictul: poate-n vis
Vei fi poet. Și un abis
Descurajant ți s-a deschis
Sub tălpi când criticul Alice
A declamat: e compromis
Poemul tău fără dichis.
Și bla-bla-bla și pis-pis-pis
Mai lasă-te, musiu, de scris.
(Atâta am avut de zis)
Pe textul:
„toamnă viticolă" de Puiu Constantin
Crezi c-o să aibă acu\'succes?
Nu-l cred pe bardu\' din Mircești,
Poeții toți se nasc la București.
(Vasile Ilin)
Din Botoșani pân la Fetești
Poeții-s toți din București
Și poate de aceea, vere
Se umple țara de manele.
Pe textul:
„unui poet" de Vasile Ilin
S-a însurat cam imatur
Și-atunci când a văzut-o goală
Încremeni: femeia șnur
Era de fapt un pic globală.
Pe textul:
„Încălzirea globală" de Dan Norea
Frumosul nu poate fi decât simplu direct natural, aidoma Facerii
Felicitări
Pe textul:
„jocuri cu pămînt" de Catalin Pavel
Poezia-i o himeră
Mult rîvnită de poeți.
Unii o cultivă-n seră,
Alții, numai în boscheți.
(Vasile Ilin)
Or cultiva-o ei, poeții
În seră, precum castraveții
Dar ce păcat că cititorii
Nu vor a fi culegătorii.
Pe textul:
„unui poet" de Vasile Ilin
Mi-am zis când am citit ceva poeme,
Concluzionând că n-am de ce mă teme,
Aici măcar ... nu risipim hârtia.
Pe textul:
„unui poet" de Vasile Ilin
Mamă, ce-a pățit-o moșul,
Cât e el de liberal,
S-a întins la cașcaval
Dar s-a fript cu caltaboșul.
Pe textul:
„Epigramă cu caltaboși" de 0000000000
Și-asta n-ar fi supărare
Dar și-a dezvoltat cumplit
Calitatea din născare
(Unui dobitoc de Sorin Olaru)
Concluzia electorului păcălit
Acuma, că și-a dezvoltat
Distinsa \"calitate\",
N-ar fi nimic, dar, din păcate
Cu toții l-am votat.
Pe textul:
„Unui dobitoc" de Sorin Olariu
Cel ce ne vorbește,
Nu se face de rușine
Căci le OCOLește!
(Anda Andries)
Chiar de se întâmplă rar,
Când le întâlnesc,
Decât să le ocolesc
Dacă stau, le sar.
Investigatiile Andei sunt bune, dar suportă câteva mici modificări. Pentru curioși, totul se explică în sonetul postat pe site cu titlul \"experiență\"
Pe textul:
„Încălzirea globală" de Dan Norea
Și vrei să fii explorator
Îți dau acum o veste tristă:
Virgine nu prea mai există !
(Dan Norea)
S-a decretat că nu mai sînt
Virgine pe acest pământ
La clubul lor de misogini
Unde mai toți erau ... virgini !
Pe textul:
„Încălzirea globală" de Dan Norea
De când m-am rătăcit odată,
O recunosc fără rușine -
Prefer pădurea defrișată
Necunoscutelor virgine.
Pe textul:
„Încălzirea globală" de Dan Norea
Mă-ntreb de unde ai aflat
Că sunt incult și-am terminat
Trei clase doar. De fete.
Pe textul:
„sonetul boemei sucevene" de Puiu Constantin
Completez și eu fluviul de comentarii, fără să mă pot abține a fi puțin ironic (doar pentru originalitate)
Pe Agonia, scriitori
De poezii cu peștișori
Postează zilnic, chestii ce
N-au șanse-n veci să treacă de
Atelier.
Pe textul:
„Probleme moderne" de Rugescu Ioana Adina
M-am încălzit global, pe dată,
Când între coapsele ei dure
Mă așteptam să văd pădure
Și am găsit-o...defrișată.
Pe textul:
„Încălzirea globală" de Dan Norea
Era acum vreo douăzeci de ani,
Căci azi, pentru poeții triști ca noi,
Iubirea-i scumpă. E pe euroi !
Pe textul:
„De cinci bani, Iubire..." de Filip Militeanu
parodie la „O, cât de mult mă tot gândesc la tine”
de Filip Militeanu
O, cât de mult aș vrea să scriu ca tine,
Să delirez din pix adânci scorniri,
Să-ntruchipez în fraze răzvrătiri
Și-a doua zi să iau algocalmine.
Amorului să-i caut definiri
În vorbe-ntoarse, aparent cretine,
Să screm cuvinte așezat pe vine
Uitând de ale limbii vechi zidiri.
Dar pana mea-i sortită să rămână
Supusă roabă-a clasicului stil
Și vorba clară îmi va fi stăpână.
Ne vrând să caut versuri chilipir
Voi scrie doar în limba mea, română
Iar cu-i nu-i place-i spun atât : sictir.
Pe textul:
„O, cât de mult mă tot gândesc la tine..." de Filip Militeanu
Sigur că, circul și micii vor fi niște pastile de uitare eficiente, iar trecerea în al șaptelea secol de stagnare nu va însemna, probabil, nimic.
Pe textul:
„steaguri și gropi" de Puiu Constantin
