sonetul boemei sucevene

Vrei să reînvii boema?
Întrebarea, zău, m-amuză.
Dar găsit-ai stratagema?
Ori aștepți o altă muză?

Ți-ar fi și epigrama coaptă
Și versul șchiop un pic mai dulce
De-ai ști că muza nu se-așteaptă.
Fiind femeie, se seduce.

Nu cred că o poți seduce,
Căci ea vine, dar se duce.
Iar de sonetul nu-i de soi,
Fii convins c-a fost muzoi.

Cu zîmbet și gîndul cel bun,

Ți-o spun precum unui duhovnic,
De-amorul artei curentat -
Cu un muzoi m-am combinat,
Însă a fost amor platonic.

De cel muzoi din Dorohoi
Au povestit niște puștani:
Că s-a iscat un mare tărăboi
Și prin Parnas, la Botoșani.

Sunt lucruri care nu încap în glumă
De dragul rimei, cred că delirezi,
Citește presa, dragul meu, să vezi
Că-n Parnas e incendiu de vreo lună.

Tot Parnasu-i foc și pară,
Din Dorohoi la Botoșani,
Situația-i chiar incendiară,
Căci toți poeții sînt orfani.

Așa cum se alege pleava
De grâul bun, la Botoșani
Se-aleg poeții cei babani
Iară rimacii la Suceava.

În vechiul tîrg, la Dorohoi,
Poeții-s triști, de rime goi.
La Ipotești o muză îi așteaptă
Ce-i genială și-nțeleaptă.

Geaba tot faci pe deșteptul,
Că rămâi cu tolba goala,
Muza poate fi fatală,
Genial e doar poetul.

Rime șchioape și nătînge,
Tot Parnasul te deplînge.
Întrebarea e de-a dreptul:
Codru-i frate cu poetul?!

poetul, cu un aer ștrengăresc,
afirmă că ar călări și-o bute
și de-aia eu acuma mă gândesc
că Puiu ăsta tot ce prinde f...

Băi, nea Florine, nu le fac ce spui,
Ci dacă-i prind, cu rima-i altoiesc,
Nu de-altceva, dar mi-e că se-nmulțesc
Și e de-ajuns în epigramă-un Pui.

o profesoară, \"pretenă\" de-a mea,
își exprima mai ieri nemulțumirea
că te-a testat de două ori și ea
și cel mai prost stăteai cu înmulțirea

Aici m-ai nimerit, băiete !
Mă-ntreb de unde ai aflat
Că sunt incult și-am terminat
Trei clase doar. De fete.